În viață oricărui om, mai devreme sau mai târziu își face apariția această răscruce de drumuri. Tot ce trebuie să facem este să alegem drumul pe care-l credem drept. Și chiar dacă uneori alegem un drum greșit ( se întâmplă, că nah…la răscruce nu-s indicatoare 🙂 ), nu-i bai. Important este să vedem unde am greșit și să încercăm să nu repetăm greșelile… Nu degeaba se spune că din greșeli omul învață.
Există în viață momente când în față apăr, poate fără să dorim asta, două drumuri. Și pentru că viață nu stă iar clepsidra timpului există, pășim, pe un drum sau pe altul. Odată ce am călcat pe acel drum cu greu mai găsim forță, puterea de a ne întoarce, chiar dacă poate în scurt timp realizăm că drumul pe care tocmai pășim este cel greșit. Sau poate așteptăm următoarea răscruce a vieții și de aceea privim doar înainte…cine știe.
Însă există, pentru orice om, momente când se gândește la toate cărările, cărările propriei sale vieți. Acest post este o călătorie în timp și nu o călătorie în regrete, dar dacă citești aceste rânduri poate te afli la o răscruce, o altă. Rămâi un strop aici și amintește-ți de cărările trecutului tău.
În acest moment sunt pe un drum. Nu știu să răspund acum dacă e cel bun. Niciodată nu am știut. Orice confirmare reală are nevoie de timp. Pot doar să-mi închipui că acesta e drumul potrivit. Și să sper asta.
