Guest post primit de la un cititor
Nu-ti dori nimic, nu cere nimic, nu astepta nimic, nu pretinde nimic, sa nu crezi, sa nu razi, sa nu surazi, esti singur. Si fiind numai tu cu tine insuti, va trebui sa lupti si sa tragi cu dintii de fiecare farama de viata, de fiecare gand pentru care merita sa lupti, sa iti alegi bine calea si sa nu cedezi, chiar daca totul in jur inseamna desertaciune, disperare si deznadejde.
Lumea se prabuseste? Si ce daca! Cand s-a interesat Lumea ultima data de tine? Cand ai contat pentru ea? Esti singur si nimeni nu iti duce grija, esti singur si nimeni nu iti simte lipsa si nu iti duce dorul, esti singur si asta trebuie sa ti-o repeti pana cand iti intra bine in cap si mult dupa aceea, pentru ca nu cumva sa uiti vreodata: esti singur, tu nu contezi si nu existi decat pentru tine. oti si-au dorit o bucatica din tine. Toti si-au cerut partea atunci cand nesabuitul din tine si-a imblanzit firea si privirea, si toti s-au risipit precum frunzele intr-un vant uscat si rece de toamna tarzie cand ochii ti s-au aplecat spre pamant.
Lucruri stiute si traite de fiecare dintre noi, nimic surprinzator, nimic neobisnuit decat pentru tine, cel care treci pentru intaia oara prin mizeria unei vieti despre care nu stiai nimic si nici nu erai pregatit pentru ea. Apoi totul devine o rutina nenorocita, te blazezi, inveti sa accepti si inveti sa suporti, te resemnezi si in final cedezi, lasi totul sa curga, sa vina de la sine.
Azi e azi cu ce e azi, maine e maine cu ce va fi maine, nimic nou, nimic bun, totul aidoma, totul perfect de infect, de la fel . Cu acest gand mergi la culcare, acesta este gandul pe care il mai si visezi si in care in zori deschizi ochii pentru a il purta prin intreaga noua zi de astazi , ieri sau maine , nu mai conteaza cand nu mai astepti nimic si pe nimeni.
Zilele curg, noptile trec, ce e astazi, joi? Putin surprins, trebuia parca sa fie marti, dar nu-i nimic, ai un plus de doua zile si o noapte prin care ai trecut indiferent, fara sa iti bati capul, fara sa te gandesti, caci cine mai are rabdare sa mai tina cont de numarul si numele unor zile asemenea? n nici un caz tu. Eu care sunt. Cel care este. Ai obosit pana si sa te mai revolti, sa mai injuri, sa mai ridici pumnul spre cer, sa mai cauti semnele cu privirea si cu auzul, sa…
Nelinistile si intrebarile trecutului, ingropate, ucise, asasinate, pierdute, macelarite si izbavirea constiintei de care te-ai obisnuit sa nu mai stii, in care sa nu mai fi si in care sa nu te mai regasesti. Pierdut sunt doar de toate, pierdut mi-s iar de noi, pierdut sunt si de oameni, de doruri, vant si ploi… spuneai demult, in vremurile in care mustea in tine inca viata… Citesc:
- Si iar te iubesc. Din ce in ce mai mult si mai cu foc!
- Si iar imi vine a te lipi de mine .
- 14… zorilor 38 .
- Ma descurc… sefu’ ma cearta, uitatul ma ignora… tu ma ataci… sora mea ma face proasta… proprietara urla la mine… toate intr-o singura zi… ajunge…
- Si stau asa lungita in pat… ma uit pe pereti si ma gandesc: eu ce caut Aici? … ce mai caut? Pentru ce sa mai STAU?
- Nici macar pisica asta nu se uita la mine… ce-i pasa ei? … si brusc mi se face dor de mami … care ma lua pe furis in brate si imi stergea lacrimile…
- Si nici nu am nevoie de mila ta sau a altcuiva… pur si simplu vreau sa tastez…
- Oare de cate ori in viata avem dreptul sa ne intrebam: eu pentru ce traiesc? De ce ma fute viata?
- Eu de ce sa n-o ranesc pe ea?
- Da… am o criza… sau ce-o fi asta… si? Asa-mi vine saaaaaa ..
- Cred ca ti-ar creste inima sa ma vezi acum… dar n-am sa dau satisfactia asta nimanui… jalnic
- Tu… e bine…
- Ma uit la niste poze… aveam 4 sau 5 ani… ce ochi mari! … Habar n-aveau ei ce va fi! Uite, sunt atat de clari, zambitori… cum sa avertizezi copilul asta ca intr-o zi va fi tavalita prin noroi?
- Cum sa o faci sa inteleaga ca singura fraza ce trebuie sa-i intre in cap este: asa a fost sa fie! Nu mai conteaza de ce… sau dac-ai gresit…
- In fine… gata circul. Mi-am facut numarul…
Azi e azi iar maine va fi maine… Mesajele tale vor ramane pe telefonul meu, locul tau va fi mereu in locul inimii mele, sufletul mi-a plecat demult in bratele tale moi, cu aroma lor de miere, vei fi in continuare la fel de departe si de absenta in realitatea mea. Asa ca azi e azi si e ca azi, precum maine e maine si va fi ca maine sau ieri, nu conteaza, pentru ca nu mi-a mai ramas decat amintirea, si toate curg la fel, la fel ca poimaine, ca luna trecuta ori lunile viitoare, si tac, si nu mai sunt decat indiferenta…
- Si eu sunt la fel de buimaca. Imi vine sa cred ca e o gluma proasta…
Si soapta, si mangaierea ce nu mi-ai mai fost…
- Te amo .
