Ce parere ai, tot ceea ce faci in viata, este un joc al ratiunii, un joc al Loteriei Hazardului, sau un plan bine pus la punct si planificat, al Destinului cu care te-ai nascut…? Se poate vorbi in pleonasm, spunand ” un plan planificat ” ? Ei bine, eu intentionat am facut asta! De ce? Pentru ca pun in balanta posibilitatea ca
Hazardul si Destinul sa mearga mana in mana. Astfel, destinul poate crea un plan al unei vieti de om, iar hazardul sa-si planifice destinatarul acelui plan de viata, printr-un joc al norocului sau al ghinionului, aruncand .
Judecand astfel, si coincidentele sunt tot ceva bine planificat, dar omul neavand la indemana nici o alta explicatie, ia coincidentele drept rodul intamplarii, la care n-are amestec nimeni si nimic. Eu insa nu mai cred de mult in lucruri intamplatoare… Un exemplu bun, il am in jurul meu : natura si mediul in care m-am nascut! Totul a fost reglat cu o precizie de ceasornic!
Hazardul a aruncat in lume zarurile ! Pe Terra trebuie sa apara o fiinta rationala, iar destinul a hotarat : acela va fi omul ! Pentru a aparea omul, a fost nevoie, ca o conditie indispensabila, sa dispara dinozaurii ! Mi se pare prea straniu, prea perfect pentru a considera o intamplare acest fapt..
Stai la curent cu stirile zilei de pe ucoz.ro. Iar daca vrei permis de conducere, incearca www.ChestionareAuto.ro.
Un lucru este sigur pe Pamant: ne nastem ca sa murim si murim sa putem renaste. Asemeni pasarii Pheonix este omul, se regaseste in atomii propriei cenusi. Atunci isi doreste s-o ia de la capat, in numele unei maretii launtrice ce-si are originea in cauza primara.
Odata nascut-renascut, are capacitatea de a discerne combinata cu o intuitie divina. Aceasta intuitie este hotaratoare: cand omul o recunoaste in sufletul lui, cand isi asculta glasul inimii, deja destinul nu mai depinde de nici un amanunt rational.
Nu cred ca nu exista om care sa nu-si poata depasi conditia. Excesul de zel in abordarea problematicii vietii, il indeparteaza de natura, de frumos, de sentimente pozitive. Sunt prea multe intrebari cu raspunsuri eronate, si asta pentru ca nu se privesc lucrurile in profunzime.
Daca Destinul este scris, ne este pus in frunte, nu este important. Spun asta pentru ca, presupunand ca este intocmai, tot are sa fie ceea ce-a fost dat sa fie. Asa ca cel mai important este sa fim constienti de existenta, cautand o cale simpla si onesta de-a ne implini Destinul.
Poate spun prea multe, poate sunt de neinteles, dar vorbesc in cunostinta de cauza. Am realizat ca un simplu gand de bine, de dorinta de liniste si pace launtrica, este piesa de rezistenta a zilei urmatoare. Caci azi esti ceea ce-ai inchipuit ieri, iar maine vei fi cum te vezi astazi.
Daca ma crezi, mi-am pus de atatea ori intrebarea asta- daca chiar exista destin sau tu esti singurul cu viata in maini, incat am ajuns la aceeasi concluzie cu tine.
In natura e totul perfect. De un perfect care nu mai tine de simetrie. Deci, noi ce suntem?
Nu suntem perfecti in psihic, pentru ca avem ratiune si alegem.
Alegem cum sa traim, ce sa urmam, in cine sa credem si…asa poti spune ca ai un destin? Sau ca tu faci tot?
Sunt doua imbinari paradoxale care rezulta ca nu faci tot si nici nu iti dirijeaza o forta intreaga viata. Pur si simplu exista consttinta si intamplare.