Dumnezeu – Omul de care vorbeste intreaga planeta

Incerc sa fac o incursiune in mintea umana, in acel colt al misticului lipsit de ratiune si logica. Aici Dumnezeu, fantoma suprema despre care vorbeste intreaga planeta. Evident, o baza stiintifica nu exista, asta cu toate ca adeptii divinitatii, in incercarea de a demonstra existenta unei divinitati, apeleaza deseori si la stiinte mai exacte decat fumul unei fantome. Si aici primul paradox, toti vorbesc despre divinitate, sub diferite forme, insa nimeni nu a vazut nimic. Serios, nebunie generala? Nu, dar posibil o gandire primitiva. Pana la urma nu suntem diferiti de oamenii ce au trait cu mii de ani in urma, si ei la randul lor cadeau in genunchi in fata vreunui copac! Bine, am evoluat un strop, din copac am facut o cruce…evolutie, chiar spirituala, monoteism.

Am spus primitivi? Da, in vine in minte un episod din „La limita imposibilului” vazut cu multi ani in urma. Mai multe cupluri tinere intalnesc intamplator un batranel imbracat modest care se prezinta: „buna, sunt Dumnezeu si caut mai multe cupluri tinere pentru a forma o alta societate, cea prezenta cazuta in pacat nu ma mai multumeste!”, iar ca argument infaptuieste cateva miracole in fata lor. Umbla cu un autobuz Dumnezeu asta, iar in scurt timp umple autobuzul cu oameni satui de societate. Pleaca la drum si in scurt timp se trezesc intr-o padure vasta, noua lor casa, noua lume pe care o doresc mai buna. Construiesc case, cresc animale, un paradis. Iar peste toate, din cand in cand apare batranelul cu toiagul plin de miracole, al lor Dumnezeu, bland, ocrotitor, bun. Apare si primul copil in sat, iar aici lucrurile se precipita, tatal realizeaza ca este pacat sa isi priveze copilul de tot ceea ce inseamna societatea evoluata.

Sotia, muta in fata miracolelor, neclintita in fata lui Dumnezeu, nu impartaseste ideea sotului, din contra, incepe sa vada in el un razvratit! Si ce blasfemie, tocmai in fata lui Dumnezeu ce este prezent in mijlocul lor! Si, cum mintea umana este iscoditoare incepe sa NU creada in perversul „crede si nu cerceta” cantat de biserica zilelor noastre. Iar tatal copilului tocmai asta face, incepe sa cerceteze.

Intai padurea, o strabate in lung si lat, insa surpriza, in toate directiile se izbeste de un perete invizibil pe care nu il poate trece. Apoi, incepe sa il urmareasca pe Dumnezec cand acesta pleaca din sat. Il vede cum ajunge intr-un loc in care isi foloseste toiagul pentru a disparea pur si simplu! Uimit, povesteste in sat ce a vazut insa…credinta celorlalti este de neclintit! Mai mult, un rug este pregatit pentru razvratitul ce corupe mintea semenilor, pentru cel necredincios!

Scapa si reuseste sa fure toiagul lui Dumnezeu, cu gandul sa mearga in locul in care batranelul dispare mereu. Si reuseste, dispare si el, doar ca ajunge sa intalneasca mult mai multi batranei identici…”Cine sunteti, ce doriti de la noi, de ce nu putem pleca?”…au devenit intrebari existentiale ale tatalui. „Cine suntem?” raspunde unul din batrani in timp ce indreapta toiagul spre om…”Ei bine, suntem negustori de sclavi! Venim din alta galaxie si cautam sclavi. Iar pe voi, oamenii, va studiem de mult, sunteti atat de prosti, deloc evoluati, incat este suficient sa va aratam un „miracol” pentru a devenii docili si ascultatori. Iar pana ajungem pe planeta noastra voi va inmultiti, milioane de sclavi ce asculta de mine, de Dumnezeu!”

Avea si o morala de sfarsit episodul filmulul, „aveti mare grija pe cine sau ce lasati sa va patrunda in suflet!”. Poti spune asta unui credincios? Nu, iti va spune clar si raspicat: „da, dar al meu Dumnezeu chiar exista!”. Si, dovezile sunt pretutindeni, mii si mii de lacase de cult in care oamenii cad in genunchi! Oare toti acesti oameni nu au un moment de luciditate, o dedublare prin care sa se priveasca in acele clipe? Te uiti la tine si realizezi cat de ridicol esti, de ce nu o faci? Imi imaginez urmatoriul scenariu, un credincios merge la biserica, iar in drum trece pe langa un sanatoriu de nebuni. Arunca o privire peste gard si, ce vede? Un schizofrenic ce vorbeste cu cerul! Isi continua drumul, ajunge in biserica si incepe sa vorbeasca cu…cerul! „Tatal nostru care esti in ceruri, sfinteasca-se numele tau…” Eu nu vad diferenta, tu?

Limpede, pentru schizofrenicul periculos, toate personajele cu care vorbeste sunt reale! Izbitoare asemanare, dar si pentru credincios Dumnezeu este cat se poate de real! Atunci, prin extrapolare, nebunia este la ea acasa pe aceasta planeta? Primitivi? Folosim maxim 3 pana la 5 % din creier, poate astfel se explica de ce oamenii isi fac idoli asemanatori cu ei. Xenofon, in una din primele incercari de explicare, antropologica a religiei, a gandit: „daca vacile, caii sau boii ar avea maini si ar putea sa picteze, atunci si-ar face idoli asemanatori cu ei.

Si avea dreptate batranul ganditor rupt din Grecia antica, putem observa cu usurinta in evolutia generala a religiei un asemenea comportament, etiopienii, de exemplu, isi reprezinta zeii lor ca fiind negri cu nasul scurt. Iar tracii, cu ochi albastri si parul rosu! Nimic mai primar, iar asta se poate observa in toate religiile lumii. Ciudat paradox, insa omul chiar se zugraveste pe sine in zeii lui. De ce nu este Isus negru? Dar a fost, exista picturi ce infatiseaza acest personaj ca fiind negru spre mulatru…insa nimic intamplator, majoritatea de acum, majoritatea crestina, este de culoare alba, nimic intamplator.

Am asociat, deloc intamplator, segmentul in care individul, in general normal, devine „credincios”, cu nebunia. Daca privim cu atentie istoria tuturor religiilor, observam cu usurinta o deviere clara de comportament a persoanelor „prinse” in spirala credintei lor! O forma de nebunie? Da, din pacate, religia in loc sa nasca oameni buni, mai curand naste monstri, celebra maxima ce spune ca „somnul ratiunii naste monstri” se potriveste ca o manusa peste tot soiul de anormali ce au umplut de negru istoria omenirii. Asta la scara larga, pentru ca in realitate intalnim fanatici la tot pasul!

Stai la curent cu stirile zilei de pe ucoz.ro. Iar daca vrei permis de conducere, incearca www.ChestionareAuto.ro.