click aici

Cu alte cuvinte: Guest post


Azi ai vrut sa-mi vorbesti despre ieri si despre maine..
Ai venit ca prima data.. cu o floare in mana.. Ai crezut ca e la fel..tu poate, eu nu… O iau, o privesc.. iti zambesc, multumesc.. Dar zambetul nu e acelasi.. Mergem pe strada, imi strangi mana.. Eu tac.. Esti fasticit, nu stii cum sa raspunzi tacerii mele.. Faci pe gazda perfecta, prepari repede cafeluta si-mi soptesti: azi vreau sa-ti vorbesc… Ma asez pe scaunul meu, la masa unde pana mai ieri erau atatea rasete.. Pui zaharul, iti zic nu, azi vreau sa o beau amara.. N-as vrea ca zaharul sa ma indulceasca si sa-ti zic: te cred.

cuvinteTe asezi.. se aude si muzica:  iti amintesti primul dans? Raspund sec: a trecut.. Si incepi povestirea ta… Privesc undeva prin tine, fumul tigarii aduce parca norii gri plini de ploaie.. Imi stai atat de aproape, dar eu sunt departe azi. ” Dupa mai mult de un an de convorbiri, intr-o marti te aud spunand:  ok,  ne vedem.. Nu-mi vine sa cred si te intreb inca o data: ne vedem? Aud acelasi: da… Zambesc, dupa atata timp in care iti spuneam sa ne vedem si nu vroiai in sfarsit venise acea zi.. Ne-am intalnit.. Mi se parea un vis sa te am alaturi… Cand ti-am cerut voie sa ma joc in parul tau imi era teama, teama si emotie sa te ating sa nu risipesc vraja ce ma cuprinse cu tine alaturi..

Ti-am zis atat de multe, dar mai presus ti-am cerut atat de multe.. Tu doar stateai cuibarita la pieptul meu si dupa ce mi-ai mangaiat obrazul mi-ai cerut un singur lucru, doar unul:  Nu ma dezamagi!!.. Atunci am realizat ca eu, cel de care toti iti spunea sa te feresti, reusisem sa am un loc in sufletul tau. Tu erai deja in al meu.  Mi-ai dat atata incredere, mi-ai luat apararea in fata celora ce aruncau cu pietre in mine. Langa tine am simtit ca imi pot indrepta defectul ce te ranea..

Momentele cu tine sunt unice.. De la trezitul de dimineata pana la vizitele la rude.. De fiecare data cand ne desparteam imi promiteam ca am sa incetez sa mai zbor caci tu erai femeia ce stia sa-mi alinte sufletul cu bunatatea si iubirea ta.. Dar ce am facut? Iar am gresit si nu stiu de ce.. Stiam ca stii,  dar niciodata nu m-ai certat,  doar o data mi-ai zis cu o voce joasa parca sa nu ma ranesti: doar un singur lucru te-am rugat..  Si-mi amintesc acea data cand te-am facut sa plangi, am exagerat, dar m-ai iertat si am mers inainte… Am ales sa-ti vorbesc azi ca te simt schimbata.. Nu vreau sa te pierd.. Mai ai un pic de rabdare.. Incep sa vad drumul cel drept.. Stiu ca ma ai in suflet.. Ce zici?”

Te privesc, abia am stins a nu stiu cata tigara… si tac… Ce pot sa-ti zic?  Ca acum ma gandesc la ceva ce tu nu vei sti niciodata, dar care are legatura cu tine? Sa-ti spun ca inca te port in suflet?  Ca am crezut atat de mult in noi?  Ca aparuse-i ca un inger ce ma tragea din intuneric?  Ca inca ma doare?  Ca daca ar fi sa-mi ascult inima acum m-as ridica si te-as imbratisa? Nu.. nu-ti spun toate astea..  Sunt doar ganduri ce-mi tulbura linistea.  Stiai ca nu te-am ales pentru frumusetea cu care te-a inzestrat Dumnezeu, ci pentru cu totul alte motive.. Nu vreau un barbat frumos, ci doar un barbat… Si am zambit cand prietena noastra mi-a zis:  fata, dar cum ai reusit sa-l ai tocmai pe El?.. Oare ai crezut ca e un privilegiu pentru mine sa am un loc in sufletul tau?  Sau ca trebuie sa inchid ochii la tot doar pentru ca El,  cel dorit de toate m-a ales pe mine „de buna „..? Nu, dragule.. continua drumul tau, esti liber..

Scrumiera e deja plina, cafeaua s-a racit de mult.. Astepti… sa-ti spun ceva… Te privesc .. Tacerea apasa… sunetul telefonului ne trezeste.. Nu raspunzi… Inainte de a pleca reusesc sa-ti spun: ieri a trecut, maine nu mai exista.. Increderea se castiga greu, se pierde intr-o clipa.. iar rabdare si timp nu mai e… Iti sarut obrazul si ies sa nu vezi lacrima ce mi-a cazut… Te aud..: usa e deschisa, intoarce-te!… Ploua afara.. merg incet in multime.. Un batranel imi sopteste: toate trec, fetito.  Poate am gresit eu sau poate tu… Trenul ma duce acasa.. citesc mesajele de la tine.. Inima ar vrea sa te creada, dar nu mai poate… A ramas amprenta ta, din pacate o voi sterge curand… Ma simt..vinovata, oare ma va ierta? Doar o singura intrebare ma macina printre vise si lacrimi..: cum ar fi fost daca…? Vorba batranelului: toate trec… Dar povara mi-o voi purta ca o gheara in suflet.. Si la naiba, n-as fi vrut sa fac niciodata… Viata merge mai departe..

Si azi zambesc si-i multumesc lui Dumnezeu. Inca o data mi-a intins mana SA.. O saptamana cat un an a fost… Ceea ce nu-mi doream a face niciodata, nu am facut.. Sufletul mi-e liber de povara. MULTUMESC, DOAMNE!! Iar tu fa ce vrei cu viata ta. Parca incep a simti primavara. Mi-e drag cand reusesc a aduce zambete pe chipul celor ce mi-i port in suflet.. Fiecaruia am dat o parte din sufletul meu, nu-mi mai apartin mie.. Cand vreau sa ma adun, ma caut in fiecare dintre voi.. Ma adun cu tot cu fericirile si tristetile ce mi le-ati asternut.. si ma dizolv in vant,  in apa, in munti… Cautati-ma pe acolo.. Nu e bai de nu ma gasiti.. Mai aruncati o privire in voi. .E, m-ati gasit? Da, dar uneori prea tarziu.. alteori pe punct de final.. Cuvinte , vorbe? Da, cred in ale mele, caci nu le arunc cu praf, doar cu suflet..  Cuvintele voastre? Incerc.. dar, de aveti rabdare, voi ajunge.. Cuvant.. o lume de trairi.. Stati atenti la ele.. Uneori te adancesc in abis, dar inca mai credeti..

Cuvinte… uneori cu cata usurinta le dam drumul pentru a aluneca catre cei insetati de auzirea unuia..  Si par picatura de apa fara de care simtim ca sfarsitul ne e aproape..  Si e doar iluzia salvetii.. Cuvinte inchise in tacere.. Cand surdul te priveste cu ochii mirati, neîntelegand mimica rotocoalelor ce incerci a sopti, ce rost mai are sa vorbesti?  Cuvinte prea usor aruncate, cuvinte ce te bucura sau dor… Cuvinte prea devreme aruncate-n decor..  Si tot mai multi, aruncam cuvinte.. fara sa constientizam cate aduce in noi un cuvant, cate atrage dupa el…  Si aste randuri, tot cuvinte..

Stai la curent cu stirile zilei de pe ucoz.ro. Iar daca vrei permis de conducere, incearca www.ChestionareAuto.ro.
LoccoChicco

LoccoChicco

Un sentiment adanc existent in fiecare, o umana nazuinta spre un “mai bine” menit, poate inconstient, sa duca la o lume mai buna… omniprezentul sentiment . Indiferent de epoca, indiferent de nivelul educational sau intelectual, omul a dorit o lume mai buna.


Related Articles

Rascruce de drumuri

În viață oricărui om, mai devreme sau mai târziu își face apariția această răscruce de drumuri. Tot ce trebuie să

Azi e punct… da punct… !

Sa incep iar cu inceputul..? Nu, nu mai are rost..Inceputul a fost undeva demult… cand o aripa de inger m-a

Rapid, sigur si serios

Am avut parte de-a lungul anilor de diferite peripetii in ceea ce priveste locurile in care ma asezam, sa zic


No comments

Write a comment
No Comments Yet! You can be first to comment this post!

Write a Comment

Lasă un răspuns

Sari la bara de unelte