Un articol pentru cei singuri, pentru cei care stiu ca singuratatea nu este un dar lasat de la Creator.Nu ne mandrim cu singuratatea noastra,desi uneori linistea ei face bine, mai ales spiritelor nelinistite, asemeni mie. De ce suntem singuri? Si oare de ce nu avem pe cineva? Sa fie de vina firea noastra,ori cuvintele pe care nu stim, asemeni altora, sa le manuim? Suntem tematori, sau care sunt acele motive care ne impiedica sa fim Intregi?
Si pentru ca eu am avut ideea, tot eu voi da si primul raspuns, desi cu multa placere as fi cedat acest privilegiu altcuiva! De ce sunt singur? Asta incerc si eu sa inteleg! Dar nu pot pricepe! Poate pentru ca in preajma oamenilor sunt un alt om, ce prefera sa evite compania semenilor decat apropierea lor. Sau pentru ca inca ma fastacesc inaintea unei femei. Sau pentru ca prefer sa o las pe ea sa faca primul pas, iar daca nu il face, ramane doar gandul meu.
Sau pentru ca jumatatea mea este mai dedicata unui gand, unei farame de vis, decat vietii in mijlocul careia se afla. Asa ca, oricare ar fi motivele, cealalta jumatate a patului ramane in continuare goala, si sunt slabe sperante sa mai fie ocupata… candva!