click aici

Calatorie in orasul vietii


Cine are Sfarsitul Intrebarilor? Si cine are Inceputul Raspunsurilor? De unde sa incep si unde sa sfarsesc cu acest amestec inconsecvent de trairi care au fost si amaraciuni care sunt?

orasulAs putea merge sa intreb marea de ce este albastra, dar stiu ca s-ar multumi sa surada in mijlocul ei si sa-mi arunce stropi de val in fata, provocandu-ma la joaca. Sau as putea cerceta scrierile Inteleptilor, afland de acolo de fapt ca marea nu este albastra, ci verde, insa datorita reflexiei luminii ochii mei o percep ca fiind albastra.  Dar de ce sa o fac? Unde ar mai fi romantismul? Atunci de ce tanjesc dupa Raspunsuri? Ele ma vor dobori, pentru ca nimeni nu poate suporta atata cunoastere cat implica Raspunsul.

 Dar un Raspuns curat, nu indulcit pentru a fi mai usor de suportat ori perceput, unul care sa implice in forma sa Adevarul, indiferent cat de ciudat sau insuportabil este el. Si ma indrept cu noua mea viata in care am pasit pe un drum de Intrebari la care nu gasesc Raspuns.  Noul ma incurajeaza sa ma indrept spre el, vechiul se agata de mine cu disperarea trecutului pe care vreau sa il las in urma, dar nu stiu daca e bine ce fac. Am incercat sa fac ce voiam sa uit, dar nu mai stiu daca nu cumva am uitat tocmai ce nu trebuia sa pierd.

Si atunci zbaterea este zadarnica, gandul mi se inchide, lumea este aceeasi, si Sensurile Raspunsurilor de negasit. ” Unde, de ce? ” Privesc absent peretele spoit cu var, “de ce?” Intrebarea intrebarilor, ” de ce” D-aia! Pentru ca e asa si nu e altfel! Si chiar daca va fi sa fie, nu vei sti, pentru ca te vei rupe de trecutul uitat in care ai haladuit in toti acesti ani, si vei incepe o viata noua, intr-o lume noua, care nu stie Adevarurile tale si nu va trebui sa le cunoasca prea curand. Nu inainte de a gasi Calea. 

orasul

 Nu aceasta imi este Calea, trecutul rupt de mine si savoarea unui nou si neasteptat inceput in care sa ma pot regasi mai tarziu. Unul insingurat inca, dar plin de liniste si impacarea pe care ti-o da singuratatea fortata a trecutului pe care tocmai l-ai lasat in urma. In urma cui? In urma mea nu, orice fac ma regasesc in trecutul de care acum vreau sa fug.  Si atunci de ce fug? De cine fug? De mine cel vechi ori de lumea noua, care m-a inconjurat atat de spontan si m-a inchegat in mijlocul ei fara vorbe, fara a sti, fara a intreba! E drept ca nici nu mi-a oferit nimic, ba tocmai mi-a luat si imi ia si ultima putinta de a mai rasufla cu stransoarea ei, ma incorseteaza, ma sileste sa ma conformez cerintelor ei, normelor ei. 

Dar daca nu o fac? Daca ma voi razvrati si ii voi cere sa se lepede de mine? Voi reveni in singuratatea mea ostoita, aceeasi a vietii mele trecute, in care am inchis atatea sperante si atatea doruri! Si nu voi mai fugi de trecut, nu ma mai ascund de trecut, parte din mine, din ce sunt si ce voi fi.  Voi fi… uitare si mangaiere, alint si departare… voi fi ceea ce as fi vrut sa fiu, dar nu voi putea fi niciodata altfel. Peretele spoit cu var tace si el, in asteptarea raspunsului meu. Imi pare putin mirat de cele auzite pana acum. In definitiv, ce ar putea auzi un perete al unei camere mizere de hotel? Cugetari, aforisme, citate celebre, povestiri fantastice, rugaciuni? Icnete de placere ieftina, platita la ora, injuraturi, dureri, mizerii, ura, scarba, viata…

Isi alunga imaginile acestea sumbre din minte si incepu sa asculte forfota strazii ce se animase nepotrivit parca pentru ora aceea inaintata din noapte.  De fapt Orasul acela nu dormea niciodata, era Orasul Vietii Neintrerupte, era Orasul Luminii, Orasul Ingerilor, Orasul Mizeriei, Orasul Norocului, Orasul Bogatiilor, Orasul Foamei, Orasul Care Nu doarme Niciodata. 

 – Unde mergi? 
– In Oras. 

 Intonatia ” Oras ” spunea tot, nu mai trebuia lamurit despre care Oras era vorba, se stia. Si indifferent de motivul pentru care te indreptai spre acea citadela a bogatiei si mizeriei deopotriva, erai privit cumva cu o fascinatie amestecata cu teama, dupa care femeile isi legau broboadele in dreptul gurii, indepartandu-se grabite de tine, de parca cine stie ce treaba importanta le astepta undeva, ceva ce nu mai suporta amanare, iar barbatii clatinau din cap, scuipau intr-o parte, si privindu-te pierzis iti urau drum bun si te paraseau lasandu-te acolo. Dintr-o data parca devenisei ciumat, ori lepros, ori cine stie ce alta mizerie de boala te afectase, si lumea te ocolea, privind in urma ta lung, cu intelesuri pe care arareori le banuiai. La intoarcere, iti ascultau povestile pe nerasuflate, pentru ca mai apoi totul sa se petreca intocmai ca la inceput: ramaneai brusc singur, fiecare ca la un semn, plecand sa-si vada de treburile si viata lui. 

 In sinea lor, desi purtarea lor putea fi considerate ca fiind ticaloasa, desi stiau ca urmeaza sa se supuna dispretului public pentru un oarecare timp, toti tanjeau sa calatoreasca in Oras, sa mearga sa guste macar din savoarea lui, sa se plimbe pe strazi, sa-I respire cu nesat aerul, sa plece de acolo cu o piatra ori cu un souvenir care sa le aminteasca trecerea lor prin Oras.  Hulit, dar in aceeasi masura iubit, dispretuit, dar in aceeasi masura admirat, Orasul indiferent isi ducea viata sa obisnuita impreuna cu locuitorii sai, traind in fiecare zi parca la maxim si pentru ultima oara. Era ciudat acel Oras, cu acel amestec de rase si obiceiuri, de limbi si porturi, mancaruri si culori.

Toti erau atrasi de acea groapa puturoasa numita Oras, in care puteai pierde tot ori castiga totul in doar o secunda, in care viata nu era mai pretuita mai mult decat era pretuit un ou de rata, in care… totul putea fi Inceput si Sfarsit.  O ” calatorie ” o sa am si eu in putin timp.. Va fi bine? Cine imi raspunde.. Vreau… Nu sper,nu ma gandesc… mi-as dori doar cand se va termina sa zambesc… Tu, sa nu ma lasi, da? Mi-am format o aoreola impenetrabila..poate e o masca poate nu… dar nimeni nu reuseste a-mi citi in suflet… si chiar pentru mine ca femeie e adormit, am planuri pentru vara asta,intelegi? Planuri de mama, fiica, si cine stie in toata adormirea poate si ca femeie. .Sa te puna benga sa nu-mi intinzi un deget in aceasta calatorie .

LoccoChicco

LoccoChicco

Un sentiment adanc existent in fiecare, o umana nazuinta spre un “mai bine” menit, poate inconstient, sa duca la o lume mai buna… omniprezentul sentiment . Indiferent de epoca, indiferent de nivelul educational sau intelectual, omul a dorit o lume mai buna.


Related Articles

Caravana Reducerilor miniPRIX ajunge in weekend-ul 3-4 Noiembrie in judetele Dambovita, Neamt si Brasov!

Am aflat de la Blogatu ca in weekend-ul acesta, 3 – 4 Noiembrie, Caravana Reducerilor miniPRIX va sosi in judetele Dambovita, Neamt si

A inceput scoala

No, ca tot a inceput scoala.  Desi e cam de plans. Uneori chiar se intampla . Vezi imaginea de mai

Teroare

Teroare Imi rasuna in cap cuvintele tale, imi sparg timpanele,ma uimesc si ma ingrozesc,Ma fac sa ma strang ca un


No comments

Write a comment
No Comments Yet! You can be first to comment this post!

Write a Comment

Leave a Reply

Skip to toolbar