Flacari

Trairi interioare… Ambitii… Realizari.
Din nou in cautarea propriului „ eu „ si prapastiile sufletului,
Totul exprimat prin cuvinte, uneori nevinovate, mici, rotunde,
rostogolindu-se incet, dar sigur, pe panta ridicolului
sau a absurdului firesc.

Alteori vorbe goale, urnindu-se neverosimil de usor,
ranind si umpland cu fiinta lor o alta fiinta,
Si totul arzand in mine asemenea unui foc,
hranit din gandurile mele, din trupul meu,
nestavilit de nimeni si de nimic.
Asa sa fie viata?
Focul vietii, al gandului celui care am fost, al
omului care am devenit si
zorile negre ale drumului propriului „ eu „.