Un singur tot

Furisati noptii dintr-a sortii gheara
Unite taceri in sarut de ceara
Zambete mute de vrere albastra
Venit-a si noaptea…noapte a noastra.

Cu maini tremurande de temeri dorite
Alint de priviri si dorinti soptite
Cu freamat de san, pe pieptu-ti alint
Te simt cat imi esti si simt cat iti sunt.

Atatea rostiri far’ de cuvinte
Navala-n priviri si-n graba soptite
Atat de-ntelese, abia auzite
Furate asteptarii…din ea zamislite.

In flacari de luna si stele, sclipire
Din geamat de soapta si-aprinsa privire,
Umbre, peretilor, dansandu-ne cantul!
Un singur tot! Eu, tu, cer si pamantul!

Nu-mi pasa de maine noi fi-va tu, eu!
Nu-mi pasa de nicicand va fi mereu!
Nu-mi pasa zorii c-or sa te fure
Dandu-te iar in rand de lume!

Nascuta-s in seara si-n zori ti-oi muri!
Cat viata intreaga asta noapte mi-o fi!
Si-oricate alte i-or urma grabite
Ramane-mi-vor moarte, de nu mi le da-vei traite.

Autor Anonim

LoccoChicco

Un sentiment adanc existent in fiecare, o umana nazuinta spre un “mai bine” menit, poate inconstient, sa duca la o lume mai buna… omniprezentul sentiment . Indiferent de epoca, indiferent de nivelul educational sau intelectual, omul a dorit o lume mai buna.

More articles by LoccoChicco