Rupta din zambet si-ngropata-n petale,
Aripii vantului, in fir de praf luata,
De noroi inghitita pe-a timpului carare
Ingroapa-ma, tu, noapte! Pe toata-n niciodata!
Ma lasa ploii prada si soarelui golasa
M-atinge cu inghetul pe gura
Tacerii, tribut, da-ma!
Din nou tarana fa-ma..
Iti ia cuvintele-napoi din pragul de rostire!
Iti ia si gand, si framantari, sorteste-ma-n pieire!
Iti ia-napoi, noapte de gheata, rostire si cantari!
Ma ia pe mine, mie, toata, si da-ma-n patru zari!
Lasatu-mi-ai degeaba grai, si cuget, si simtire!
Lasatu-mi-ai ca sa le ai! Inchise-n nerostire
Descult de spin, farame, praf de stele
Lasatu-m-ai uitata-n ploi si-n toate ale mele.
Tacutu-ti-am durere surda si bucurii desarte
Tacutu-ti-am sarut si geamat, intunecata noapte!
Tacerii tale da-ma dar, de luna rasfirata
Cu mine pune-ma hotar, sa nu ma regasesc vreodata.
Autor Anonim