click aici

Pomul de stanca


 

Pomul de stanca

Pomul de stanca, ce ciudat,
Are maini de om scrijelat.
In vremea straveche, cu ani inapoi
Totul era de stanca,
Chiar eu, tu sau noi. ..
Pomul de stanca cu maini omenesti..

Are ochi albastri de om,
Din care tasnesc flacari vioaie.
Ce inima oricui pot s-o-ndoaie?
Pomul de stanca are picioare
Si aripi de plumb si,
Totusi se-nalta spre lumina
Spre inima-mi plina…

Para si foc sufla pe-o nara rece…
Pomul de piatra se strecoara si trece
Din lumea cea rece de piatra
In cea calda…
Maini de om scrijelat.
Ce ciudat!
Pomul de piatra in om s-a transformat.

LoccoChicco

LoccoChicco

Un sentiment adanc existent in fiecare, o umana nazuinta spre un “mai bine” menit, poate inconstient, sa duca la o lume mai buna… omniprezentul sentiment . Indiferent de epoca, indiferent de nivelul educational sau intelectual, omul a dorit o lume mai buna.


Related Articles

Trubadurul

Se naşte într-o altă viaţă Şi hoinăreşte pe pustii… Parc-atârnând d-un fir de aţă, Îţi împleteşte vise mii. Se lasă

Te chem…

Si-alerg spre tine naucit Sa te ajung in asfintit… Insingurat si parasit… Te chem sperand!…Te strig din nou!… Aud ucigator

Dorul mi te cheama

Noaptea e tarzie, ploua mocaneste.. Dar iubita mea nici nu banuieste Ca din departare in noapte tarzie Gandul mi-o asterne-n


2 comments

Write a comment
  1. Diana
    Diana 3 January, 2013, 11:38

    Daca tu ai compus-o, sincere felicitari! Mai rar vezi poezii pe bloguri si mai rar tineri care sa mai compuna.

    Reply this comment

Write a Comment

Leave a Reply

Skip to toolbar