Pomul de stanca

Pomul de stanca, ce ciudat,
Are maini de om scrijelat.
In vremea straveche, cu ani inapoi
Totul era de stanca,
Chiar eu, tu sau noi. ..
Pomul de stanca cu maini omenesti..

Are ochi albastri de om,
Din care tasnesc flacari vioaie.
Ce inima oricui pot s-o-ndoaie?
Pomul de stanca are picioare
Si aripi de plumb si,
Totusi se-nalta spre lumina
Spre inima-mi plina…

Para si foc sufla pe-o nara rece…
Pomul de piatra se strecoara si trece
Din lumea cea rece de piatra
In cea calda…
Maini de om scrijelat.
Ce ciudat!
Pomul de piatra in om s-a transformat.