click aici

Zambeste Cerul

Zambeste Cerul
Zambeste Cerul

Zambeste Cerul

Zambeste Cerul

Zambeste Cerul cand genunchii mei se pleaca…
In multumire si-adorare muta
Si plange-atunci cu mine, cand plansul ma inneaca…
Iar curcubeul, fruntea imi saruta.

Ma spala ploaia cernuta din ochii LUI albastri…
Cand colbul lumii imi tulbura privirea
Iar gandul meu colinda printre astri…
Avand de casa doar…nemarginirea.

Zambeste Cerul, caci imi stie gandul…
Pribeag nebun, precum un calator
Nu vrea nicicum sa indragesc Pamantul…
Te-astept sa vii acasa…copil Ratacitor!

LoccoChicco

LoccoChicco

Un sentiment adanc existent in fiecare, o umana nazuinta spre un “mai bine” menit, poate inconstient, sa duca la o lume mai buna… omniprezentul sentiment . Indiferent de epoca, indiferent de nivelul educational sau intelectual, omul a dorit o lume mai buna.


Related Articles

O PIATRĂ-N CARE DOUĂ INIMI BAT

Nu știu ce-nseamnă verbul „a iubi” – Un verb ciudat, lipsit de-nțelepciune – Și nu transform iubirea-n rațiune, Dar nici

Strofa Zilei #12

Ma intreb ca dobitocul, Ale cui greseli platim Noi, care va facem jocul ? Pana cand va mai iubim ?

Slefuire

Pravale-ti stanca si zdrobeste-o Cu furia ce-o simt doar eu.. Scufund-o si rostogoleste-o-n… Oceanul sufletului meu Ti-oi rasari-voi printre ape


No comments

Write a comment
No Comments Yet! You can be first to comment this post!

Write a Comment

Leave a Reply

Skip to toolbar