De ai avea in pieptul vested
O inima precum nu ai..
Din piatra seaca poate-ar creste
Si-n pestera in care stai..
Un mic valastar dintr-o iubire
Un rai pe un crampei de vis
O jumatate din intregul
Ce l-ai dori si l-ai promis!
Un bolovan iti e fiinta
Iar gandul, praf si colb din drum
Ce-mi imbacseste nazuinta
Si o preschimba toata-n scrum.
Si cui sa-i urlu, cerului..
Sa iti sculpteze chipul lui..
Sa ti-l astearna cu senin
Sa-nlature acel venin?!
Inca ma rog.. stiu, Providentei..
Sa te-ntregeasca negresit..
Sa nu am parte-n alta viata
De-aceeasi stanca de granit..
Dar nu-i voi cere indurare..
Mi-e sufletul prea pustiit..
Iar de-ti cadea-voi la picioare
Tu.. sa ma ierti ca te-am iubit..
