Se naşte într-o altă viaţă
Şi hoinăreşte pe pustii…
Parc-atârnând d-un fir de aţă,
Îţi împleteşte vise mii.
Se lasă pe tulpina crudă
Altoi de gânduri nestemate.
Cucernic, în căuş le-adună
De frunţi broboade asudate,
Iar pana lui, când te petrece
Şi nu îţi sare la grumaz,
Îţi smulge inima, de-i rece
Şi ţi-o-ncălzeşte la necaz.
E-un trubadur plin de speranţă.
Să nu-l huleşti, de e nebun,
De caută prin a ta ceaţă
Şi-ţi suflă praful-colb din drum.
Astept parerile voastre !