As dori
Sa ma desfac
Ca o coaja de copac
Si din mine sa rasara
Numai flori de primavara
Pentru visul tau hoinar!
As vrea sa fiu fluture
Sa simt cum se prefira pe aripi
Mireasma de floare
Si tril de ciocarlie
Cum lumina soarelui
Mi se cuibareste-n suflet
Si-ti daruiesc totul
Tie
Iubitului cu vise dulci…
Tu ai inteles glasul florilor
Tu m-ai invatat drumul luminii prin culoar
Tu ai facut ca cerul
Sa ma ninga cu albe flori de mar
Mi-ai trimis in dar albi porumbei
Iar la picioare mi-ai asternut curcubee
Ai traversat infinitul cu mine
Tu m-ai invatat sa alerg desculta prin roua diminetii
Tu mi-ai daruit in nuferi stele
Iar noaptea boabe de lumina
Tu mi-ai aprins pe candelabrul inimii licurici cu aripi de petale
Doar tu mi-ai cantat iubirea!
Mi-ai zis asa
De-as putea aduna culorile florilor
As picta cu ele chipul tau in toata lumea
De-as putea aduna murmurul apelor
As face buchet de muzica
De-as putea aduna razele soarelui
Le-as impleti cu firul gandului
De-as putea aduna lumina lunii
As picura-o pe oglinda apelor sa-ti vad mereu chipul
Si atunci ai trai printre flori
Vei asculta sunetul inimii mele
Purtand pe piept ghirlande de raze
Iti vei oglindi chipul in nuferii apelor
Si te vei bucura de toate in zari ce ne poarta visul!
Valuri de spume spre tarmuri gonesc
Adieri pline de farmec in noapte lovesc
Pescarusi umplu zare cu aripile lor.
Si-un tipat de spaima se aude usor!
Pe ape pluteste cerul vanat de stele.
Iar eu stau invaluita in visele mele!
Ratacesc in toamna sufletului meu
Se ofilesc in sufletul meu petalele.
Suferinta darama altarele iubirii
Cu lumanari aprinse,
Respir noroi si ploi,
Cad umbre, se ridica si iar cad.
Pleopa timpulului se zbate sa n-adoarma,
Fruntea mea e inmuiata in toamna.
Prin noroaiele sufletului..
Cad amintri ca niste duhuri ranite
Astept rasaritul cu pumnii-nclestati
E toamna-n sufletul meu!
