Noaptea, cripte reci, insingurate, rascolite de furtuni
Si calcate in picioare de strigoi si de nebuni.
La un nevazut indemn, se deschid si prind la viata
Trei ciocanituri in lemn, risipesc si fum si ceata…
Din seninul noptii sumbre, se astern mese bogate
Ocupate-s doar de umbre-n veci flamande… insetate
Doar o noapte le e soarta, sa cutreiere pamantul
Doar cand se deschide Poarta, umbla unu, le poarta gandul…
Suflete inlantuite in mister otravitor,
Se dezlantuie-n dezmat… doar in Noaptea umbrelor.
Din senin se aprind focuri, cu miros de matraguna
Si in dans ametitor se prind umbrele de mana.
Se desface Universul, sudul, estul, vestul, nordul
Din genune-ntunecat… pe un cal, apare Lordul…
Umbrele ingenunchiate, cad pe loc in adorare
Si la nevazutul semn… se destrama in uitare.
Doar o noapte vad lumina, palida a stelelor
Si se curma ratacirea… doar in Noaptea umbrelor.
