Voi adormi adânc p’ un pat de stele,
Între lumini și umbre am să mă plimb,
Să vă alint în somn cu gândurile mele
Și să vă-nconjur viața ca-ntr-un nimb.
Vă voi petrece ca adierea unui vânt,
Care își poartă miresmele în depărtări
Și mângâie fără de formă și cuvânt
Întinderile, ca să se stingă în chemări.
Voi împleti pe cer albastru curcubeie
Din flori de soare și din flori de mac,
Cu altele purtate-n plete doar de zeie
Buchete fine, de iasomie și de portolac.
Și-am să vă scriu pe alb ca de maramă,
Un vers ce-l voi lua cu mine la plecare,
Să fie încununarea dragostei de mamă,
Vă iubesc cu suflet, lumină și-nchinare!
Dar nu uitați: iubiți-vă necontenit și voi
Si fiți mereu buchetul meu de flori alese!
Am să vă colind visele să-mi mai ostoi
Dorul ce-n suflet continuă să se reverse.
