Devreme uiti, iubito, ca-n marile edene…

De ce-ai vorbit cand ochii puteau asa usor…
Sa te ghiceasca toata sub fluturii din gene?…
Devreme uiti, iubito, ca-n marile edene…
Singura limba care-o stiu e limba lor.

Tacutul vid, chiar daca scanteile il dor…
Nu va schimba vreodata albastrul pe sirene…
Incet imi fura trupul amagitoare scene…
Si mi se frange bratul intins dupa comori.

Zagazurile-s rupte! Iar de te-ai prins in hora…
Te rog, acum vorbeste un secol, nu o ora…
La noapte or sa vina, din carti prea albii iezi.

Si vor zburda si iarasi le-o spune la povesti…
Ei or sa plece poate, sau or sa stea caci – vezi…
Imi esti tot mai aproape si totusi nu-mi mai esti.

LoccoChicco

Un sentiment adanc existent in fiecare, o umana nazuinta spre un “mai bine” menit, poate inconstient, sa duca la o lume mai buna… omniprezentul sentiment . Indiferent de epoca, indiferent de nivelul educational sau intelectual, omul a dorit o lume mai buna.

More articles by LoccoChicco