Devreme uiti, iubito, ca-n marile edene…
De ce-ai vorbit cand ochii puteau asa usor…
Sa te ghiceasca toata sub fluturii din gene?…
Devreme uiti, iubito, ca-n marile edene…
Singura limba care-o stiu e limba lor.
Tacutul vid, chiar daca scanteile il dor…
Nu va schimba vreodata albastrul pe sirene…
Incet imi fura trupul amagitoare scene…
Si mi se frange bratul intins dupa comori.
Zagazurile-s rupte! Iar de te-ai prins in hora…
Te rog, acum vorbeste un secol, nu o ora…
La noapte or sa vina, din carti prea albii iezi.
Si vor zburda si iarasi le-o spune la povesti…
Ei or sa plece poate, sau or sa stea caci – vezi…
Imi esti tot mai aproape si totusi nu-mi mai esti.

LoccoChicco
Un sentiment adanc existent in fiecare, o umana nazuinta spre un “mai bine” menit, poate inconstient, sa duca la o lume mai buna… omniprezentul sentiment . Indiferent de epoca, indiferent de nivelul educational sau intelectual, omul a dorit o lume mai buna.
Related Articles
Planset de piatra
De ai avea in pieptul vested O inima precum nu ai.. Din piatra seaca poate-ar creste Si-n pestera in care
Strofa zilei #3
Nu mi-ar pasa, da’ imi sunteti dragi cu totii Uitati de nu stiu cine-n voia sortii Ma regasesc vazandu-va aici
Strofa Zilei #12
Ma intreb ca dobitocul, Ale cui greseli platim Noi, care va facem jocul ? Pana cand va mai iubim ?
Lasă un răspuns