De-as fi
De-as fi o frunza ce vantul o tot poarta,
Din loc in loc pe strazi, neostoit,
As vrea ca totusi vantul sa ma poarte,
In calea ta, sa vad, sa ma mai simt dorit.
De-as fi chiar vantul, zilnic eu as bate
As adia de fapt in calea ta,
M-as incurca prin parul tau, pe buze-ti
Ti-ar adia sarutul ce vreau si nu ti-l mai pot da.
De-as fi copacul care iti umbreste geamul,
De flori m-as incarca sa iti atrag privirea,
Iar noaptea as fosni soptindu-ti tainic,
O seama de cuvinte ce-alcatuiesc iubirea.
De-as fi o ploaie scurta, repede, de vara,
Cu stropii mei pe chip te-as alinta,
In geam cu degetele-mi ude-as bate,
Chemandu-te sa vii sub mangaierea mea.
De-as fi, dar nu mai sunt nimic,
Un simplu om, doar singur si iar trist
Tanjesc inca la tine si-mi sorb din cupa-amarul
Iubirii ce ti-o port, stingher si pesimist.
