Zile albe si zile negre, nopti albe si amaraciuni, amaruri adanc inchise in inima si suflet pentru ca zambetul trebuie sa ramana permanent pe buze, chiar daca ochii tristi iti deslusesc tot adevarul. Gandul locului caruia de fapt ii apartii, gandul omului caruia de fapt ii apartii, gandul dorului care te macina zi de zi si te transforma intr-o umbra, inceputul terminat al sfarsitului inceput deja si sfarsit de cuvintele „ pentru ca nu imi apartin „, strangeri de 
mana fugare, zambete complice, ochi ce se cauta, dorinta de a saruta, atinge, mangaia, strange in brate, patrunde, simti, bucura, rade, plange si din nou de a saruta si de a strange in brate.
Dorinte potolite fugar in camere de hotel pentru ca mai apoi ele sa devina mai puternice, mai acute, mai de nestavilit si de… neputinta. Apartii altcuiva, nici macar unui loc, ci unui pui de om ce ti-a alinat tristetile si uns ranile cu balsamul iubirii ivite in acei ochi limpezi, puri, si in ganguritul vorbelor ce inca de pe atunci insemnau ” mama” si „te iubesc” , din agitatul manutelor mici ce acum ti se prind pe dupa gat intr-o imbratisare calda si plina de adevar, insotita de un sarut plin de cea mai puternica dragoste, alaturata unor cuvinte a caror sinceritate nu poate fi pusa la indoiala: ” te iubesc mami!”Devii neajutorat, orice alt sentiment dispare, in sufletul tau, in inima si in viata ta in acele momente nu mai exista nimeni si nimic altceva decat puiul de om, oferindu-ti dragostea sa neconditionata.
Spectator in desfasurarea acestor scene, nu de putine ori m-am intrebat de ce este in stare o mama pentru puiul ei de om. Nimic nu este prea putin, nici viata nu este de ajuns pentru a fi data in schimbul vietii, zambetului sau a fericirii puiului ei de om.
Stai la curent cu stirile zilei de pe ucoz.ro. Iar daca vrei permis de conducere, incearca www.ChestionareAuto.ro.
Cred ca orice mama din orice rang animal sau uman este in stare sa faca orice pentru puiul ei.
Era cazul ala prin america cu catelusa aia care a intrat in foc si si-a salvat puii :))