Cat doare cand aripa ce-o credeai zbor
Din imprejuru-ti rece si gol
Nu-i decat pas spre prabusire
Mai adanc ca-nainte, far’ de plutire..
Un zambet de-o noapte, deschisa cale,
Spre maine, aripa, spre speranta, zare
Si-i de-ajuns o clipa…sa franga, sa rupa!
Sa-ntunece tot..si rece s-aduca.
Nu-i vina la cel ce in culoare,
Ti-arata calea, ti-arata zare
La tine e vina c-ai indraznit
Sa chemi din nou zborul sortit prabusit…
E iar intuneric si iarasi e rece
Dulci amorteli, la groapa-ti petrece
Suflet ce-o zi a-ndraznit a trai
Ce alti intr-o viata n-ar reusi..
De ce? De ce mi-este ieri din nou maine?
De ce dintre toate iar nimic ramane?
De ce iar, si iar indraznesc a spera
Ca de-asta data m-oi inalta?
De ce a trebuit asa sa se intample?
De ce totu’ s-a terminat, fara prea multe cuvinte?
De ce inima nu-mi mai bate ca-nainte?
Daca ai fost tu candva suava mea iubire,
De ce durerea-mi sfasie fiinta si totu’ acum e amintire?
As vrea sa cred, ca n-ai existat vreodata…
Degeaba ma amagesc…
Urma sarutului tau, n-o pot sterge niciodata…
