E o realitate a zilelor noastre faptul ca tot mai multi romani pleaca in strainatate pentru a le oferi un trai mai bun copiilor lor. Insa stau si ma-ntreb… atunci cand odraslele noastre au nevoie de noi langa ei, nu de suplinitori, cum ramane? Dai un telefon, duci munca de lamurire cu partile implicate si… gata?? Cand copilul tau a fost implicat intr-o problema grava si are nevoie de tine fizic langa el, cum procedezi?
Ori, ca mama, cum ar decurge o discutie legata de prima menstruatie, spre exemplu, cu fiica ta… telefonic? In timp, diferenta dintre un copil ai carui parinti au fost prezenti in viata si educatia lui, si cel care nu i-a avut alaturi, se vede? Daca aveti si exemple ar fi ideal.
Stai la curent cu stirile zilei de pe ucoz.ro. Iar daca vrei permis de conducere, incearca www.ChestionareAuto.ro.
Sunt cazuri si cazuri. Dar de regula, da, copiii isi cam pierd busola si o iau razna. Cunosc un caz.
Din pacate, chiar cu parinti acasa, dar incapabili sa faca ceea ce presupune o buna educatie…tot cam asta se intampla.
Pe de alta parte, sunt copii din familii extrem de modeste, ai caror parinti sunt plecati toata ziua de acasa, la munca, si totusi, copiii invata si sunt destul de cuminti si modesti. E complicat, cum am spus. Stiu si cazuri de parinti (mama singura) plecata si lasandu-si fiicele cu bunica. Totul a a mers perfect, ambele fete sunt la facultate acum si mama lor tot plecata este, de aproape 8 ani. Cand copiii sunt buni…lucrurile pot merge bine.
Nu, un parinte plecat de langa copil inceteaza sa mai fie din punctul asta de vedere, distanta fiind un handicap imposibil in a asigura educatia atat de necesara. Lipseste ceva, tocmai parintele menit sa educe! Prin telefon? Nu, asta nu este educatie reala, prezenta este mult mai importanta. Sunt foarte multe cazuri la noi in tara, mai ales dupa „exodul” cumva firesc pe alte meleaguri, cazuri de copii debusolati sau aflati intr-o cadere inevitabila tradusa in comportament sociopat
De ce aceasta situatie? Tocmai pentru ca lipseste acel ceva atat de important in dezvoltarea armonioasa a copilului, parintele. A plecat sa faca bani? Corect, insa banii tin de foame, eventual, nu au nicio legatura cu educatia si nevoile psihice, mai ales ca pentru copii banii au alta valoare, mult mai neinsemnata in comparatie cu alte valori si sentimente. Nu intamplator, la nivel psihic, acesti copii se simt abandonati, cu toate ca au multe dorinte indeplinite.
Cazurile in care un copil creste frumos chiar daca are parintii plecati afara sunt foarte rare. Mult mai des auzim de copii debusolati din cauza ca au ramas fara sprijinul psihologic oferit de parinti.
Eu zic ca mai bine ii sa ii dai o educatie buna,dar si sa il sutii moral cat si fizic.