Rezumat:
- 1 Insula Pastelui, celebra din pacate datorita asocierii sale cu „extraterestri” si „mistere” de nepatruns legate de statuile de piatra ce infatiseaza capete cu ochii privind pierdut spre orizont. In realitate nu este nici un mister, nici a unei civilizatii „misterioase” si nici a istoriei sale. Insa Insula Pastelui are o istorie foarte interesanta, un bun motiv de meditatie la trecut, prezent, dar mai ales la viitorul evolutiei umane pe acest pamant.
- 2 Insula Pastelui este un exemplu de „marire si decadere” aparte, iar intrebarea mea este fireasca, posibil sa patim asa ceva si la nivel planetar? Epuizam resursele, distrugem mediu si ramanem captivi pe…Pamant?
Insula Pastelui, celebra din pacate datorita asocierii sale cu „extraterestri” si „mistere” de nepatruns legate de statuile de piatra ce infatiseaza capete cu ochii privind pierdut spre orizont. In realitate nu este nici un mister, nici a unei civilizatii „misterioase” si nici a istoriei sale. Insa Insula Pastelui are o istorie foarte interesanta, un bun motiv de meditatie la trecut, prezent, dar mai ales la viitorul evolutiei umane pe acest pamant.
O paranteza, necesara. Cand intr-o carte este prezentata Insula Pastelui ca un „mare mister”, este clar, ai in mana literatura de duzina. Numele insulei se datoreaza momentului in care a fost descoperita, in duminica pastelui a anului 1772 de catre navigatorii olandezi. Primii ce au pasit pe insula au fost navigatorii polinezieni, in jurul anului 400, si nu doar ca au pasit dar au si ramas, reusind sa puna bazele unei civilizatii aparte, unica in felul ei. Polinezienii au gasit un mic paradis tropical, departe de ceea ce este azi insula, o insula arida.
In prima parte a istoriei au prosperat pe insula, pe langa animalele domestice pe care le-au adus cu ei, porci, pasari, aveau si resursele naturale ale insulei, dar mai ales resursele oceanului. Iar cum lemn era din abundenta pe insula, pescuitul a devenit o practica obisnuita in acel mic paradis. Tot din perioada aceea, cea de abundenta, dateaza si ridicarea celebrilor Moai, imensele statui ce troneaza pe marginile insulei, clanurile concurand astfel pentru intaietate. Cel mai mare Moai conferea clanului respectiv si suprematia, nu intamplator figurile din piatra erau tot mai mari.
Insa ridicarea respectivilor Moai a presupus sacrificii, majoritatea lemnului de pe insula a fost folosit in aceasta directie. Aici incepe drama celor de pe insula, odata cu disparitia lemnului insula a intrat in declin. Mai mult, ramasi fara lemn pentru barci, locuitorii au devenit practic captivi pe insula! Loviti de soarele nemilos, in imposibilitatea sa mai iasa in larg, locuitorii insulei au improvizat, arheologii gasind gradini sub pamant! In grote, departe de razele soarelui. Insa din paradisul ce a fost, insula a devenit o pustietate unde oamenii rabdau de foame.
Si parca nu era suficient, marcati de boli, macinati de foamete, locuitorii insulei au mai fost luati si in sclavie, pe insula candva infloritoare au mai ramas la un moment dat 100 de locuitori. 🙁 Acum, sunt peste 4000, toti descendenti din acei polinezieni temerari ce cu secole in urma au infruntat oceanul si au ajuns pe Insula Pastelui.
