Pot spune ca iubesc florile, stelele, muntii sau marea.. .sinceritatea omeneasca, zambetul inocent al unui copil, vocea dulce a mamei… in schimb nu as putea nutri sentimentul de iubire… iubire a unui chip nevazut, a unui caracter necunoscut… Poate doar sentimente de simpatie… si cam atat! Daca necunoscutul se afla si la mare distanta…de iubire nici nu ar mai incapea vorba… Sunt multe suflete care se lasa prada amagirii… Daca nu se intampla sa gasesti reala iubire nu sta s-o astepti!
Sa astepti amagirea sa-ti sfasie sufletul, sa astepti „necunoscutul” sa-ti impartaseasca sentimentele, sa ramai cu intrebarea in minte tot restul vietii „oare ar fi mers? ” Fa sa se intample! 😉 Nimiceste distanta, lupta-te cu teama de necunoscut si poate intuitia ta a fost una buna!
Dragostea nu are nevoie de franghii puternice pentru a tine doua inimi impreuna. Un fir subtire este de ajuns. Puteti sa explicati mecanismul prin care iubim persoane de departe sau poate pe care nu le-am intalnit inca?
Si eu iubesc azi,pe toate lumea:))
Bună încurajare 😕 Oare cum ar suna la momentul de faţă?