Sunt vechi domnule.. spunea I.L.Caragiale, si parca nu sunt vorbe goale de orice continut…insa anumite exemplare dovedesc contrariul, si fac asta in fiecare clipa a vietii lor marunte si fara sens. Cu ceva timp in urma cautam o masina de scris, iar din vorba in vorba imi este adus un individ…un anticar muritor de foame si nespalat. Politicos imi spune ca are o masina, vrea doua sute pe ea… scot 20 lei,dar urmeaza socul…nu, 200 euro! E antica…Amice, dispari, sa nu te vad, au fost cuvintele mele… am ras povestind intamplarea.
Doar uitandu-ma la individ, rupt in coate, costeliv si cu barba crescuta in dezordine imi imaginam intr-o fractiune de secunda mizeria din propria sa viata. Dar orgoliul lui exacerbat trona peste toate. Imi si imaginam cum va sta peste ani privindu-si masina de scris si spunandu-si in gand: am ceva de valoare. Realitatea insa este alta, nici dracu nu va plati pe ea mai mult de 20 lei, bani cu care isi putea lua o paine, un salam si ceva alcool ieftin si urat mirositor. Dar nu, in orgoliul sau nu, mai bine fara. Fara viata, fara nimeni langa el, abandonat, ocolit, evitat. Si asta doar datorita orgoliului.
