Dragostea, amorul si regulile de aplicare ale lor.
Dragostea, acest dulce rasfat al oamenilor, in care te arunci cu capul inainte, afundandu-te in ea cu voluptate, uitand de existenta celorlalti oameni. Pentru un timp. Un sentiment plin, pur, minunat si egoist, in care ne adancim atunci cand viata ni-l pune inainte cu atata larghete, nepasare si parca o neasteptata usurinta. Ce frumoasa este dragostea! Acest sentiment minunat si plin, pe care nu mai sfarsesc vreodata sa il elogiez si omagiez, si de care m-am agatat mereu pentru a nu ma pierde din imbratisarea ce mi se oferea cu atata placere, pentru ca dragostea, hehehe! Dragostea este un animal navalnic, neobisnuit de indaratnic si incapatanat.
Acum esti pe culmi, dar o simpla tresarire a ei te poate arunca in bratele celei mai crunte deceptii, pentru ca asa e dragostea, nabadaioasa si capricioasa. Comparatia cu un cal nu este deci deloc intamplatoare si nici nu sunt primul care face o asemenea asociere de termeni, de aici provenind pesemne si zicala aceea cu saua si ” imblanzirea scorpiei”. Nu ma intrebati ca nu stiu nici eu. Dar dragostea imi pare cel mai adesea un catar, te urci pe el (sau pe ea, ca poate este o ” ea „. Care e femininul, anyway?), si cu siguranta va incerca sa te arunce la un moment dat, il mani inainte, se poate opune chiar de la inceput ori poate merge cu tine o buna bucata de drum pentru ca mai apoi sa se infinga pe piciorele-i dinainte si da-i inapoi munca de lamurire sa o porneasca iar la drum impreuna cu tine, desi se poate foarte bine ca o data coborat din sea sa ramai cu ochii-n soare si cate si mai cate iti face fericirile astea!
Cand crezi ca esti mai bine stapan pe situatie, atunci ii vin nabadaile si stai prostit inainte-i, crucindu-te si minunandu-te (chiar daca ai mai trait sentimentul acesta de un milion de ori pana atunci, te va surprinde de fiecare data) de ineditul situatiei. Poti folosi pentru „imblanzirea scorpiei” remediul statornic, din batrani, insa ai nevoie de rabdare si nu intotdeauna succesul e garantat! Mai poti incerca sa te asezi din nou in sa, si folosind trucul cu morcovul agatat de o sfoara legata de capatul unui bat lung, sa momesti animalul sa mearga inainte.
De obicei functioneaza. Daca incerci sa fi dur si te folosesti de cravasa, s-ar putea ori sa te tranteasca de tot, ori sa fuga de sub tine de nu te tii strans bine, ceea ce pana la urma, cam tot aia este. Cum e mai bine atunci? Sa nu uitam ca orice animalut are nevoie de atentie, de afectiune, de dragoste (da, indubitabil, s-a dovedit si stiintific ca pana si dragostea are nevoie de dragoste!), de o mangaiere, de un cubulet de zahar, un mar, o portocala, o visina, o maslina, o scobitoare, o suc, un chifla ceva.
Dar nici varianta asta nu este buna intotdeauna, se naraveste si apoi daca intamplarea isi baga coada, cand ti-e lumea mai draga iar ti se priponeste pe picioarele-i din fata si, daca tu nu ai nimic de oferit, n-ai facut nimic. Cu forta nu rezolvi, ba chiar mai mult, se poate apuca sa iti raga in cap de nu mai stii apoi incotro sa o apuci. Ar trebui ca animalutele acestea sa fie predate cu un termen de garantie, daca se arata prea indaratnice sa poata fi preschimbate pana la reeducarea lor. Ideal ar fi ca la achizitionarea unui astfel de exemplar sa primesti si o lista de instructiuni cu „ce face „si” ce nu face” produsul respectiv, „ce ii place „si” ce nu ii place”, un fel de manual de utilizare deci.
Dar asta nu se intampla din pacate si trebuie musai sa te descurci fara ajutorul lui. Trebuie deci sa te bazezi pe experienta si noroc. Desigur, sunt contraindicate abuzurile de orice natura, acestea conducand in mod automat la deteriorarea relatiei bazate pe respect si incredere reciproca infiripata dupa un oarecare timp intre voi. Nu te lasa insa inselat de aparente, chiar daca animalutul pe care il stapanesti pare bland si supus, se va revolta din pricini neintelese cu proxima ocazie in care ai slabit fraiele din mana. Nu cauta sa ii intelegi felul de a fi, aceste animalute au o logica surprinzatoare, de neinteles, aparte si numai a lor, pe care nimeni de-a lungul veacurilor nu a reusit sa o desluseasca.
Probabil tocmai de aceea acest specimen nu a putu fi imblanzit complet nici chiar in conditii de laborator, stabilindu-se ca la baza comportamentului acesta neadecvat sta o gena care in final a putut fi indepartata. Din A.D.N.-ul nou creat insa surpriza! Desi specimenele in cauza s-au dovedit a fi mai docile, ele nu au putu fi imblanzite in totalitate si supuse dorintelor stapanului, se pare ca e in firea lor sa se comporte astfel. In final asadar s-a tras concluzia ca nu exista nici o cale de a supune total acest animalut superb, ce trebuie sa fie lasat in voia lui atunci cand il apuca nabadaile, in final se va linisti singur.
Tie nu iti ramane decat sa hotarasti daca il mai pastrezi sau il dai mai departe. Mai exista si solutia animalutului de schimb, o solutie de compromis oarecum, dar care poate conduce si ea la aparitia unor probleme nostalgice odata cu sosirea de la reeducare a vechiului specimen. Iar in cazul in care originalul nu mai poate fi reparat, trebuie sa mergi din inlocuitor in inlocuitor. Iar daca te atasezi si nu mai doresti sa il schimbi, ramai cu animalutul defect pentru toata viata, se spune ca pana la urma te obisnuiesti cu toate defectele de conceptie ale modelului ales…