Numeroase analize oferă din ce în ce mai multe dovezi că esența jocului modern de fotbal este viteza. Jucătorii aleargă mai mult, mingea circulă mai repede, iar deciziile trebuie luate mai rapid ca niciodată. Pentru jucătorii aflați la niveluri medii până la cele mai înalte și care dețin adesea mingea pentru o medie mai mică de o secundă pe contact, luarea deciziilor este crucială.
Luarea deciziilor a fost în general menționată în sporturi ca arta de a alege o anumită tehnică, acțiune sau tactică care este în beneficiul echipei. Deci, când vedem jucătorii care marchează, opresc sau creează un gol cu succes, există ceva ce le permite să facă acest lucru. Ei bine, aceștia au atins niveluri de calificare care ar putea fi descrise ca fiind autonome sau automate (fără gândire sau atenție conștientă).
Există mulți jucători care au abilități tehnice solide (motrice), dar nu văd ce văd ceilalți în ceea ce privește plasarea echipei lor într-o poziție de avantaj prin propria acțiune. La fel, există mulți jucători care arată că posedă capacitatea de percepție pentru luarea deciziilor, dar nu au tehnica adecvată sau reacții suficient de rapide pentru a transforma acest lucru într-un beneficiu pentru echipa lor. Acești jucători sunt greu de judecat. Dacă și tu consideri că îți lipsește abilitatea de a lua decizii, nu este un motiv de îngrijorare; aceasta poate fi învățată, în comparație cu talentul, care este înnăscut. Și acest lucru este adevărat nu numai în fotbal, ci și atunci când nu este necesar lucrul cu picioarele, ci doar munca cerebrală. Când te bucuri de activități mentale precum blackjack-ul sau șahul, lucrurile se pot schimba dramatic în câteva minute. Într-un singur minut chiar poți coborî pe scara performanței după ce ai câștigat mai multe mâini la rând. S-a confirmat de multe ori până acum că șahul este un joc al deciziilor. Nu este vorba doar de a decide ce mișcare să faci, dar și de a lua o mulțime de decizii practice, cum ar fi o bună gestionare a timpului pe ceasul de șah sau când să îți folosești intuiția.
Jucătorii experimentați pe partea de luare a deciziilor au ajuns într-o etapă în care simțurile lor, printre altele, au început să detecteze și să decodifice semnificația atașată tiparelor, într-un mod rapid și precis – ceea ce le și permite de fapt să facă lucruri diferit de majoritatea populației de jucători. Cei considerați cei mai buni jucători sunt mai capabili în ceea ce privește multifuncționalitatea, automatismul, anticiparea și recunoașterea tiparelor, regăsirea informațiilor critice legate de situație, cunoașterea tacticii și procedurilor adecvate și capacitatea superioară de adaptare la mișcare și abilități de execuție. Aceste abilități contribuie la funcționarea rapidă și precisă și la interacțiunea fluxurilor perceptive și motorii (funcții ale creierului și ale sistemului nervos).
Antrenorii ar trebui să provoace dezvoltarea perceptuală a jucătorilor, alături de modelarea abilităților motorii (tehnice). Feedback-ul și indicațiile practice sunt două dintre cele mai importante aspecte ale rolului unui antrenor și conduc la stimularea adecvată pentru reușita într-o competiție.
Sinteza și feedback-ul descriptiv sunt considerate a fi cele mai benefice pentru dezvoltarea memoriei pe termen lung și, prin urmare, dezvoltarea procesului decizional. Aceste abordări permit ca practica să curgă, replicând nivelurile de responsabilitate pentru luarea deciziilor pe care jucătorii le experimentează în timpul meciului.
Fiecare situație este diferită și, în funcție de vârstă, poate fi necesar un feedback mai consistent. Instrucția de calitate aduce o îmbunătățire a performanței pe termen scurt, dar nu va duce neapărat la păstrarea învățării pe termen lung. La rândul său, o abordare de rezolvare a problemelor care oferă autonomie și responsabilitate jucătorului poate să nu aibă un impact semnificativ asupra performanței pe termen scurt, dar va crește probabilitatea păstrării pe termen lung – atât a învățării, cât și a motivației.
Este cunoscut faptul că „dacă îți dorești răspunsuri bune, ar fi bine să adresezi întrebări bune”. Știind la ce nivel de învățare se află fiecare dintre jucători, precum și stilurile lor preferate de învățare, un antrenor poate formula mai ușor întrebările adecvate. O simplă formulare a unei întrebări este o abordare care poate stimula dezvoltarea cunoștințelor și a structurilor de recuperare ale creierului și ale sistemului nervos. O întrebare este în sine o decizie.
Stai la curent cu stirile zilei de pe ucoz.ro. Iar daca vrei permis de conducere, incearca www.ChestionareAuto.ro.
