Animalul din om

Mereu prezent, mai mult sau mai putin, animalul din om este o realitate prezenta, fara doar si poate, „o urma” a ceea ce am fost candva. Pentru ca am fost, „maimuta” de ieri este omul de azi, desigur, mult schimbat, un merit a ceea ce numim evolutie. Complet transformat, o transformare „vizibila” atunci cand comparam diferite timpuri, omul prezent isi continua evolutia spre… umanitate?

Care este diferenta dintre Animalul din om si animalul social?

Insa, oare am reusit sa evoluam atat de mult incat sa facem uitat animalul din trecut? Aparent nu, omul apare in multe cazuri ca fiind instinctual, un animal perfect adaptat, foarte evoluat, insa in…sa spun esenta..?…un animal. Exemple ce definesc animalul din om? Instinctele primare exista, dorintele sexuale, disperarea in fata foametei, nevoia unui acoperis ce sa ofere o siguranta. Mai mult, suntem la fel de posesivi precum omul primitiv, tematori in fata inexistentei tradusa prin moarte… Si totusi, care este diferenta intre om si animal? Sa fie intelectul „acel ceva” ce face diferenta? Sau poate ca ratiunea este procesul ce transforma incet omul? Suficient pentru a purta numele de om?

Intrebari esentiale sunt multe! Spre exemplu,unde „se sfarseste” animalul si unde „incepe” omul, dar si de ce „nevoia” omului de a nega animalul din el? Este aceasta negare sinonima cu „alungarea” animalului, sau este doar o forma de parvenire spirituala? Pentru cei interesati, poate dezbatem aici dualitatea om-animal, daca ea exista, instinct primar, omul mai mult sau mai putin animal in toata splendoarea fiintei sale.

LoccoChicco

Un sentiment adanc existent in fiecare, o umana nazuinta spre un “mai bine” menit, poate inconstient, sa duca la o lume mai buna… omniprezentul sentiment . Indiferent de epoca, indiferent de nivelul educational sau intelectual, omul a dorit o lume mai buna.

More articles by LoccoChicco