Rezumat:
- 1 Ţi-am auzit vocea… destul de mult însă să îţi simt îmbrăţişarea de dincolo de receptor şi încleştarea de mine. Mă doare faptul că niciodată după tonul final nu pot să rămân în braţele tale. Aşa… îţi simt doar lacrimile şi aud mereu, mereu cuvintele: Mă dor toate clipele goale de tine, toate nopţile reci în care sunt singur, mă doare depărtarea şi cel mai mult mă doare faptul că nu eşti când vin acasă… e atât de pustiu fără ochii tăi!
- 2 Aş vrea să pot întinde mâna şi să îţi desenez cu palma sufletului conturul… să îţi sărut cu lacrimile ochii… să mă aplec uşor şi să îţi sărut inima… să pun buzele pe mâinile tale şi să îţi mulţumesc… apoi să rămân aşa… să uit de timp… privindu-te şi innecandu-mă de drag în ochii tăi.. Legământ de iubire, de dragoste şi viaţa… pentru tine sufletul meu… Te iubesc… te voi iubi… Te-am iubit atunci… te iubesc acum.. Îţi spun un simplu te iubesc.
Ţi-am auzit vocea… destul de mult însă să îţi simt îmbrăţişarea de dincolo de receptor şi încleştarea de mine. Mă doare faptul că niciodată după tonul final nu pot să rămân în braţele tale. Aşa… îţi simt doar lacrimile şi aud mereu, mereu cuvintele: Mă dor toate clipele goale de tine, toate nopţile reci în care sunt singur, mă doare depărtarea şi cel mai mult mă doare faptul că nu eşti când vin acasă… e atât de pustiu fără ochii tăi!
Ţi-aş răspunde că şi mie mi-e la fel de pustiu fără tine… nopţile sunt asemeni unui cântec fără melodie, o perdea de stele fără lumină. E rece… întind mâna şi nu găsesc la capătul degetelor mele decât o pernă goală. Nu pot să îţi văd ochii adormind şi nu pot să îţi sărut părul în timp ce dormi… şi chipul. Mă dor dimineţile fără Bună dimineaţa îngerul meu drag. Te iubesc până la soare. Draga mea… în curând ceasul va număra din nou invers… până atunci… la capătul atingerii vom fi amândoi. Nu ne vedem, dar ştiu că ne simţim şi mai ştiu că eu nu am să-ţi dau drumul niciodată..
De mi-ai cere să renunţ la viaţa mea doar pentru că tu să fii fericită o zi, o oră… aş renunţa fără să ezit o clipă… mă doare dragostea asta care îmi umple sufletul… dar prefer oricând să sufăr, ştiind că te-am scutit pe tine de suferinţă… chiar şi tăcerea doare… dar trec peste toate… am pentru ce să trăiesc… în sfârşit… trăiesc să te pot iubi… chiar dacă nu vei afla niciodată cât! Te iubesc dragă mea… iubesc să fiu iubit de tine şi să iubesc iubirea şi sufletul tău…! Te iubesc ca şi când am fost împreună două suflete mici născute dintr-o lacrimă… Îţi mulţumesc că eşti perechea sufletului meu şi îmi umpli viaţa de frumuseţe.. Îţi mulţumesc că eşti miracolul cel mai frumos al iubirii… şi… s unt atât de fericit că eşti tu…!
Te iubesc şi atât! Nimic altceva nu mai conteza! Vrei dovezi? Nu ţi le pot oferi… pentru că dragostea se simte, nu se demonstrează; şi totuşi fără să vreau o dovadă îţi pot oferi… uită-te în ochii mei, priveşte-mă atent şi vei vedea câtă iubire găseşti în ei… căci ochii nu mint niciodată; vei vedea că în ei nu eşti decât tu şi dragostea mea pentru tine… restul sunt lucruri ce îmi distrag atenţia să te pot uita! Aminteşte-ţi că ochii nu mint niciodată… priveşte-i… şi vei şti TOTUL! O tăcere solemnă domneşte în cer şi pe pământ, numai fâlfâitul sec al neliniştei respira în mijlocul nopţii nemărginite… parcă fiinţa mea se împrăştie, aşteptându-te… iar sufletul meu se îmbată de atâtea visuri sub umbra nopţii… TU!… nu te obişnui să visezi fără mine!
