Ti-am spus azi ca te iubesc? Nu? Te iubesc, draga mea draga dragoste, te iubesc cu fiecare clipa ce trece tot mai mult, cu fiecare secunda si cu fiece respiratie, inspir dragoste si expir fericire, bineinteles, atunci cand sunt langa tine. Acum insa, nefiind spiritual prea aproape de cea care mi-a transformat viata din pustiu in desert, normal ca imi este cu mult mai bine. Ma simt mai bine, respir mai bine, traiesc mai bine si implicit, ma bucur din plin de viata, realizand cat de bine imi este de fapt fara tine. Mi-esti raza de soare ce-mi mangaie in rasarit de zori privirea, mi-esti gand de dor si nevoie de mai mult si mai bine, mi-esti tot ce sunt atunci cand esti langa mine, dar sunt cu mult mai mult cand sunt singur. Sunt eu, cel care poate fi nestingherit „ eu „ fara limite, fara bariere, fara inhibitii si fara false pudori, deschis inaintea vietii si a oamenilor, acel ” eu” de care uit uneori, pentru ca ai binecuvantatul dar de a ma face sa uit cine sunt cand te am langa mine.
Si mi-e dor acum de momentele mele si de zilele mele, de acel „ eu „ netransformat si nonconformist care ragaie atunci cand are chef, lasa capacul toaletei ridicat, care spune porcarii atunci cand ii vine, fumeaza, bea bere, asculta muzica rock, iese seara cu baietii in bar, care se imbata uneori si vine acasa cu hainele rupte,murdar, transpirat si fara bani, cu respiratia duhnind a alcool si a tigara. Eu-l meu neincorsetat care mai scapa uneori pe langa si isi petrece printr-un hotel de mana a doua noaptea, alaturi de o parasuta de mana a doispea agatata prin gara sau pescuita de pe la vreun cap de pod. Eu-l meu cu plete, lanturi si inele pe degete si cu cercei, care se imbraca cu hainele acelea ponosite de blugi si cu tricoul acela cu „ Pantera „ pe care mi l-ai aruncat in acea dimineata impreuna cu discurile, afisele, casetele si c.d.-urile mele, care ma reprezentau, erau lumea mea, erau trecutul meu si bucuria mea si calea mea de evadare din lumea ta innebunitor de perfecta. Iti amintesti? Nu sunt perfect si nici macar nu tind spre perfectiune.
Sunt un om, doar un simplu om care se simtea perfect in pielea lui si ducea o viata perfecta in imperfectiunea ei, in care te-am gasit pe tine. Mai stii? Eram in barul acela, pe care tu acum il urasti, impreuna cu prietenii mei, pe care tu acum ii urasti, in seara aceea, pe care eu cu resemnare, am inceput demult sa o urasc, band, razand si facand toate acele lucruri pe care tu acum doar le desconsideri. Ai aparut acolo impreuna cu prietenele tale, plutind pefecta in locul acela impur, plin de zgomote, fum de tigara, rasete si… viata. Te-am vazut atat de dulce si perfecta prin felul in care iti roteai privirea prin bar si prin felul in care strambai din nas, torpilata brutal in sensibilitatea-ti clasicista imprehensibila si indubitabila, vazandu-ne pe noi cum ne complacem in mizeria noastra. Ti-ai luat o apa minerala si te-ai indreptat impreuna cu prietenele tale spre terasa, trecand maiestuoasa, asemeni unei regine ce isi poarta glorioasa si constienta coroana prin mijlocul supusilor ingenuncheati si cu privirea plecata.
Dar eu nu-mi plecasem ochii, eram prea vrajit de tine si… atunci m-ai vazut. Mi-ai aruncat un zambet ce atunci mi s-a parut cald, dar care de fapt, realizez acum revazandu-l, era doar ironic si superior. M-am smuls din vraja in care ma aruncasei si nefiresc pentru mine te-am cuprins, strangandu-te, strivindu-te la pieptul meu,cu respiratia duhnind a alcool si tigari. Nu m-ai respins, nu ai incercat nici macar sa te feresti, dar in ochii tai am zarit atunci o sclipire. Si drumul tau s-a oprit la mine, si ochii tai s-au oprit de atunci doar asupra mea, si trupul tau s-a impletit atunci pentru prima oara in acea dulce noapte cu trupul meu, devenind una, si diminetile tale de atunci si diminetile mele, si dorintele tale au devenit de atumci nevoile mele, si nevoia ta de perfectiune a devenit de atunci dezideratul meu, si tot ce am insemnat eu s-a dus din acea noapte dracului, impreuna cu obiceiurile mele rele, naravurile mele proaste, cu gandurile mele, cu muzica, prietenii, viata si vointa mea.
Pentru ca, incepand din acea noapte am suferit amandoi o transformare miraculoasa: tu ai devenit barbatul iar eu sunt obiectul pe care il folosesti dupa bunul tau plac, in drumul tau spre perfectiune. Ce? Te-am trezit, iubire? Buna dimineata! Plange copilul? Da dragostea mea, cu siguranta trebuie schimbat, ma ocup eu imediat, nicio grija! Stateam aici pe marginea patului, privindu-te cum… Ce spui iubire? Sa merg mai repede la el, sa-l fac sa taca? Dimineata ta perfecta? Apa sambetei? Imediat fericirea mea, doar ca acum te priveam cum dormi, atat de… multa si perfecta, cu gura intredeschisa, sforaind usor si dulce, draga mea dragoste draga!
