Te-am iertat

Cand pasii-ti prea obositi s-au oprit la rascruci de drum, ti-am dat drumul sa fugi, sa te ascunzi. N-am stiut atunci ca ne iubim, ne iubim fara sa gandim. Am luat cu noi pacate si gelozii, ganduri amare si frenezii. Intr-o vara turbata in care soarele ne-a ars talpile al caror drum nu stia decat o alee, aceea de a ajunge cat mai repede unul in bratele celuilant, am cunoscut pasiuni, pasiuni ce toate trebuiau consumate cat mai intens, cat mai adanc, cat mai profund.. Toate intr-un instant pe care mai apoi timpul urma sa ni-l fure, caci tot ce faceam era contra a tuturor.. Era doar timpul nostru pe care trebuia sa-l fructificam asa cum sufletele noastre simteau.. Fiecare imbratisare era o sarbatoare, timpul petrecut departe era o eternitate ce ne mistuia sufletele de dor, fiecare apel se termina cu acel repetat, trist, obositor : cand vii ?

De fiecare data ne iubeam ca pentru ultima data sperand mereu ca va fi inca o alta data.. Universul se inchidea acolo, intre eu si tu punand bariere tuturor ce vroiau sa patrunda intr-o prapastie in care focul ardea viu, in care nu mai era loc, in care nimic nu era de inteles, in care haotic nici noi nu mai intelegeam nimic lasand ratiuni pe margini.. In putinele clipe de luciditate ne priveam atenti, uitandu-ne unul la altul precum doi straini ce se intanleau pentru prima data.. Cata teama si atunci incercam sa ne alungam, incercam sa anulam clipe si tot ce ne lega.. Priveam in Sus, ceream iertare si rugam pe EL sa-mi dea un semn sa te las, sa continui sau sa arate o cale celor doi nebuni, o cale care sa nu doara pe nimeni, dar noi, noi copii nebuni, ne-am continuat delirul..

Te rugam sa taci printre fericirile si lacrimile ce ne uneau de fiecare data.. In noptile ce ne gaseau imbratisati, obositi, extenuati, ramaneam a te privi intr-o liniste apasatoare in care cuvintele ar fi risipit magia unei alte clipe, clipa umpluta de acelasi noi.. Te priveam zambind, iar palma ta calda mangaia lacrima plina, lacrima vinovata, iar mai apoi ma strangeai in brate de parca vrand a risipi frica, frica de noi.. Un vant puternic pana la urma ne-a facut sa zburam, fiecare pe o alta frunza ruginie a toamnei.. Si te-am iertat pentru toate cuvintele ce te rugam sa nu le rostesti, dar le rosteai, pentru lacrima ce n-ai reusit sa o ascunzi, pentru ultima noapte de iubire, te-am iertat deja inainte de a te cunoaste, te-am iertat inainte sa doara, te-am iertat din suflet pentru clipa ce ne-a unit,te-am iertat, dar nu m-am iertat..

P.S.: Pura fictiune, orice asemanare cu personaje reale e simpla intamplare. 🙂

Stai la curent cu stirile zilei de pe ucoz.ro. Iar daca vrei permis de conducere, incearca www.ChestionareAuto.ro.