Cand ma uit in dulap la haine, totul e alb negru, ca un film vechi. Am ajuns sa port doar haine albe vara si negre iarna. Nu mai am nimic colorat. Nici nu cred ca observam asta, daca nu trebuia sa port un tricou sau un accesroiu rosu, pentru o intalnire la un ONG.
Cand ma uit in camera, vad verde, portocaliu, maro, chiar si rosu si galben. Deschid dulapul si inchid ochii. Daca ar fi sa aleg intre un tricou sau o bluza colorata si una neagra, cred ca as alege-o pe cea inchisa la culoare. Chiar si asa, nu inteleg cum am ajuns asa. Mai de mult imi placea sa am hainute de toate culorile, chair imi doream sa ma imbrac diferit in fiecare zi. Acum, daca ma uit printre haine, gasesc chiar si modele la fel. Nu imi amintesc sa fiu luat vreodata acelasi tricou in dublu exemplar, dar nici sa fi cumparat mai mult de doua articole o data.
M-am uitat prin poze in decursul anilor, de cand eram mic si aveam hainute de toate felurile. Niciodata nu s-a nimerit sa am haine la fel, oricat de mult imi placeau. Oricum, am dat o privire la haine de copii si beleusi pe internet si pot spune ca ar fi fost culmea sa am haine identite. Atat de multe modele sunt, nu stiu daca era asa si pe vremuri, sau se straduiau parintii sa imi cumpere cele mai frumoase hainute.
Nu am fost niciodata genul sportiv, dar bluzele pantalonii si bluzele de trening mi se pareau cele mai comode haine existente. Poate pentru ca eram mai dolofan, dar cati copilasi ati vazut voi purtand blugi? Asa si eu, foarte rar. Nu stiu la ce varsta am inceput sa port bluze de trening, dar m-a tinut pana la liceu acest obicei. Acum nu as mai lasa blugii pentru nimic in lume. Desi nu sunt cei mai comozi in toate imprejurarile, stau altfel fata de trening. Poate ca nu se fac haine atat de dragute pentru adulti, sau o fi ele mai scumpe, dar ca si blugii nu mai este nimic.