Sange albastru sau de vita nobila. Exista in societate asemenea oameni si majoritatea afiseaza un aer de…noblete, sa nu spun superioritate, la adresa celorlalti, plebea.
Si pentru ca sunt „nobili”, acesti oameni nu interactioneaza prea mult cu majoritatea populatiei, uneori mai participa la cate o strangere de fonduri pentru „amaratii pamantului”, asta asa, in buna traditie a regelui ce arunca din cand in cand hrana poporului pe care il patroneaza. In restul timpului stau, joaca golf, viziteaza saloane private si cheltuie bani pentru vreun pudel tuns cu sute de euro. Nu toti sunt bogati, insa cand unul ajunge la fundul sacului gaseste solutii, un mariaj cu vreun bogatas aspirant la titlul de nobil. Nu conteaza, altceva este deranjant. De 20 ani incoace noi, romanii pana la urma, tot retrocedam bunuri.
Palate, cate un conac in fiecare oras, terenuri si imobile vechi, averi uluitoare, cu adevarat impresionante! Cui? Printisorilor mostenitori, vreunei printese batrane sau vreunei contese uitata de timp. Un act de dreptate istorica in toate aceste retrocedari?