click aici

Noi doi – probleme de famile


 Iar acum nu mai avem decat ura, plina, voluptoasa si puternica, traind in mine, mocnind in ochii tai; urasc din suflet si cu toata fiinta mea neagra, mica si urata care este ea, urasc tot ceea ce esti, ce reprezinti,ce-ai fost si desigur, tot ce vei ramane in mine, pentru mine! Traiesc un sentiment minunat acum, odata descoperit, zamislit din indiferenta cu care ai lasat sa plece din mine tot ceea ce eram inainte de a te cunoaste pe tine.   Ai crede si probabil chiar ai spune ca totul chiar a avut un rost, ca destinele noastre s-au contopit si au lasat lumina sa patrunda in ex-viata noastra, netezindu-se calea. Si lumea s-a minunat de dragostea noastra si de puterea cu care, ba nu! De incapatanarea si dorinta noastra de a trece peste toate obstacolele pe care… mmm! 

Nu mai stiu cine si de ce ni le-a tot scos in cale, dar noi, noi, NOI si acum ex-Noi am mers inainte si… si… priveste-ne acum lume, amandoi, tot impreuna, noi doi in impas! Alaturi in acelasi pat pe care il impartim ca doi straini. Ideea e ca te urasc, draga mea draga dragoste! Si te urasc atat de mult incat iti pot promite ca niciodata nu iti voi mai putea spune… 

-Pfff!!!
– Ce-i cu tine iubire? Credeam ca dormi!
Lasa-ma, sunt obosita, ma doare capul si trebuie sa ma odihnesc! Vorbim dimineata daca tot ai ceva sa imi spui!
– Tocmai, in felul acesta nu vom apuca niciodata sa purtam o discutie cu adevarat serioasa, asa cum ar fi trebuit sa avem demult! E cazul, timpul si momentul sa ne lamurim intru totul acum!

noiPufnind suparata, se intoarse spre mine privindu-ma atat de cald si de dragastos, incat brusc simtii ca mi se face cam frig.
– Spune iubire, ce te macina dragul meu? Era toata numai un zambet, si simteam clar ca imi pregatise ceva, dar sosise momentul adevarului si eram gata sa ii demonstrez inca o data ca eu sunt barbatul in casa, indiferent de consecinte, asa ca fara a-i lua in seama atitudinea si ignorand ghearele pe care incepeam sa le aud sarind rand pe rand din pernite, continuai: 

– Atitudinea ta fata de mine s-a schimbat radical in ultimul timp. In rau. Daca m-ai fi ascultat putin mai devreme ai fi stiut si inteles ce ma doare, dar inca o data indiferenta ta fata de mine si-a spus cuvantul, preferand sa ma lasi sa vorbesc singur o jumatate de ora…
– Am auzit tot! ma intrerupse brutal. Nici urma de dragalasenie in vocea si ochii ei, auzeam harsaitul pilei pe gheare, insa deja eram decis sa pun lucrurile la locul lor, fiecare unde trebuia sa fie.

– Atunci spune-mi ce parere ai despre tot ce ai auzit! Aveam sa o regret, o stiam prea bine, insa trebuia sa-i dau ocazia sa vorbeasca pentru a putea gasi ceva de care sa ma agat, ajungand astfel cu ea in punctul final pentru a imi atinge scopul.

– Impresii legate de trecut, prezent, viitor, locuri, spatii, persoane, generalitati asupra trecutului, prezentului, viitorului, locurilor, spatiilor, persoanelor si chiar asupra impresiilor. Impresii generale. Iata cum reusim sa legam si sa definim totul. Legam trecutul de prezent, producand o impresie generalizata asupra viitorului. Avem un trecut impreuna, ne leaga si in prezent probabil dragostea, ceea ce imi produce impresia ca vom avea un viitor impreuna.

Avem astfel impresia si am creat generalitatea. Omitand factorul “ neprevazut “ sau “ risc “. Trecutul, tumultos, nebun, frumos, sobru. Avem constiinta acestui trecut, in care am trait, visat, sperat, dorit, plans si iubit cat pentru noua vieti. Nu regret nimic, si daca mi s-ar oferi ocazia de a il retrai, as face-o exact la fel, oricat de ciudat ti s-ar parea. Asa cum este , ne apartine, este al nostru si il iubesc, cu greselile si ezitarile lui cu tot. Generalizat, acesta este trecutul.  Prezentul. Fiecare cu situatia in care se afla. Singuratatea atrage riscul de a ne rupe unul de celalalt, sunt mii de feluri in care ne putem piede unul de altul. E poate o impresie, pe care nu vreau sa o generalizez.Viitorul, legat de prezent, absolut de prezent. Va depinde de impresia pe care ti-o lasa amintirea trecutului, generalizata la prezent. Si practic depinzand in totalitate de acesta. De aceea ma simt trista. 

Ne-am bucurat intens de clipele de inceput ale dragostei noastre, ne-am iubit mult, cu disperare parca, au fost atat de multe la inceput lucrurile bune care s-au petrecut intre noi, o compensatie parca pentru viata noastra de acum. Probabil am trait atunci, in acel timp, totul, viata stia ca urmeaza sa se intample cu noi ceva, stia ca ne vom schimba, ajungand sa ne pierdem unul de celalalt. Si chiar nu stiu daca mai avem vreo iesire din situatia asta, se pare ca de aceasta data ai perfecta dreptate. Brusc, discutia devenise cu mult prea serioasa pentru gustul si intentiile mele.
– De ce spui asta? Si de fapt, ce vrei sa spui?

– Trebuia sa ajungem si aici, inevitabil trebuia sa ajungem si aici, numai ca nu ma asteptam sa se intample atat de curand. O situatie ingrata careia trebuie sa ii facem fata, si in care trebuie sa recunosti deschis ca dragostea nu mai are acelasi gust si savoare ca la inceput, a intervenit rutina, ma trezesc mereu alaturi de tine…
-Hei! 

– Lasa-ma! Ma trezesc mereu alaturi de tine, mancam impreuna, facem totul aproape impreuna, avem grija de nevoile celuilalt, facem dragoste si inca adormim unul in bratele celuilalt, desi ne trezim unul cu spatele la celalalt. Nimic nu mai e ca inainte, deja ne lipseste pasiunea si preocuparea de a ne face partenerul fericit, de a ghici ce vrea inainte de a o spune, implinirea si stabilitatea emotionala. Viata merge inainte…   Ne cunoastem prea bine pentru ca magia de inceput sa nu fi disparut deja. Incetul cu incetul misterul a fost inlocuit de cunoasterea amanuntita a celui care este celalalt. E perfect normal sa se intample asa. In plus, cred ca a venit timpul sa te fac mamica, incercai eu sa schimb cumva “ registrul “.
– Viata merge inainte…
– Merge inainte iar noi imbatranim, mamico!

Verdele innebunitor al ochilor ei ma fixase, acum o simteam cum incepe sa se joace cu mine. Si inca nu reusisem, dupa atatia ani, sa imi dau seama ce are de gand.
– Cand ma gandesc la clipele acelea, relua ea, imi spun de fiecare data ca omului nu ii trebuie prea mult sa fie fericit, ca este uneori de ajuns un gest, un semn sau un miros cunoscut pentru ca inima sa i se incalzeasca. Si orice ai alege sa faci, merge inainte cu sau fara noi, indiferenta si nestapanita.  Pentru ca in nemarginirea ei, nu are timp sau poate chef sa se impiedice ori sa se intereseze de noi. Suntem pera mici pentru a ne putea opune sau pentru a o putea influenta…Soptind ultimele cuvinte, privirea i se pierdu undeva dincolo de mine, si o tacere apasatoare incepu sa isi faca loc intre noi.

 Ma spreiasera de-a binelea vorbele ei, calmul si luciditatea cu care imi spusese totul, simteam ca incep sa pierd din ce in ce mai mult teren, si totul se transformase atat de brusc, in ceva atat de serios incat am ramas fara reactie. Eram constient ca tot ce mi-a ramas era ocazia de a impinge discutia pe un fagas favorabil mie. 

 – Bine, am inteles, un ne putem controla destinul, suntem doar niste biete marionete si nu ne putem deci opune nicicum directiei vietii, bla bla bla. Am tras cu putere aer in piept si am intrebat-o:
– Vrei sa ne despartim?
Parca eram dobitoc, nu asta fusese intrebarea, vorbele imi iesisera din gura inainte sa ma gandesc. 

– Ne-am luat si m-ai luat din dragoste, ai crezut ca ma vei face fericita, eu am crezut la fel. Voi fi fericita cu omul meu la casa mea, dar nu mai sunt fericita si nici pe tine atunci nu te mai pot face fericit. Da, cred ca e mult mai bine pentru amandoi sa ne despartim. Cuvintele ei cazura ca o ghilotina peste mintea mea deodata zdruncinata, retezandu-mi orice reactie si orice impuls. Ce se intamplase, cum de am ajuns in acest punct? Imi venea sa urlu, simteam ca imi pierd mintile daca sarada avea sa mai continue mult, nu fusesem pregatit pentru un asemenea deznodamant! Incercam sa gasesc rapid in mintea-mi blocata de grozavia acelor cuvinte o solutie, o idee, o sclipire, un ceva. Grozavia prinsese deja viata si defila incet prin fata ochilor mei inmarmuriti.

Cred ca nu imi ramanea decat sa ii marturisesc adevarul, in speranta ca vom mai putea ajunge la un compromis, care sa imi stearga de dinaintea ochilor filmul unei vieti petrecute fara ea.
– In concluzie, incepui si facui o pauza pentru a imi drege glasul care imi tremura de emotie, pentru ca iti este cu siguranta somn si nu vreau sa te mai tin prea mult, de fapt ce voiam sa te intreb, mergi tu maine sa scoti masina din service?
-Mai bine bag divort, imi raspunse alintandu-se si cuibarindu-se la pieptul meu.

 

LoccoChicco

LoccoChicco

Un sentiment adanc existent in fiecare, o umana nazuinta spre un “mai bine” menit, poate inconstient, sa duca la o lume mai buna… omniprezentul sentiment . Indiferent de epoca, indiferent de nivelul educational sau intelectual, omul a dorit o lume mai buna.


Related Articles

Incerc, incerc si iar incerc

E adevarat de ceva vreme ma chinui sa aflu cum sa ma las de fumat… nu ma gandesc la sanatate

Adrenalina pe doua roti

Acum cateva saptamani fratele meu mai mare si-a cumparat o motocicleta, este o Yamaha pe care orice biker inrait si-ar

Yoga – Iluzia unei normalitati

In general yoga este promovata ca fiind foarte sanatoasa pentru trup si minte, o practica tocmai buna pentru regasirea calmului


No comments

Write a comment
No Comments Yet! You can be first to comment this post!

Write a Comment

Leave a Reply

Skip to toolbar