Trec ani pe care niciunul nu ii mai putem intoarce, ani in care pierd o sumedenie de trairi, de bucurii si momente speciale. „Trec ani din anii mei „, cum spunea mai demult un prieten. Ma pot oarecum consola cu gândul ca voi putea recupera din plin „atunci” timpul irosit „aici”,”acum”, traind la intensitate maxima intr-o zi cat altii in zece, ori ceva in genul asta. Aiurea! S-a dus si nu se mai intoarce, e bun dus de-acum, asemeni zilei de astazi pe care o iau in brate, o cercetez pe toate fetele, o numar, o scad, o lustruiesc bine si o asez apoi in raft alaturi de celelalte zile irosite, gandindu-ma in tot acest timp la viitorul ce poate de maine suna bine si pentru mine. Adica, sa nu sune, ca asta inseamna raport, iar rapoartele nu dau bine in amanare.
Poate sa vibreze. Si cu ganduri de bine pentru stralucirea noii zile ce asteapta luminoasa, vesela si-ncrezatoare sa fie descoperita la fel de sec si de incomod ca prezenta, ma asez confortabil in pat la televizor sucindu-mi gatul. Intr-un final sper sa adorm, poate chiar inainte de sfarsitul filmului ce mai are oricum destul pana incepe, poate ma voi putea odihni suficient pana la apel, pentru ca apoi mi se duce dracului tot somnul!
Poate voi visa ceva frumos, sa pot intampina celalalt moment solemn, cel al apelului cu zambetul fluturându-mi ca un stindard pe buze, semn ca sunt pe deplin patruns de emotia si semnificatia momentului, astfel pregatit ca in noua zi sa ma achit de greaua sarcina ce apasa pe umerii mei nevolnici, anume aceea de a cugeta la pacatele mele si de a mi le spala turnându-mi cenusa in cap, intr-o alta viata, desigur! Acum nu fac altceva decat sa ma framant in timp ce visul se sterge incet mai mult cu fiecare zi ce ma tine aici departe de implinirea lui. Imaginile , chipurile, se estompeaza din ce in ce, iar cel mai ades trebuie sa incep sa scotocesc prin sertarele memoriei tot mai adanc pentru a putea carpi si intretine visul. Dar cum stradaniile mele sunt in van, nu imi ramane altceva de facut decat sa ma framant. Am decis insa ca framantarile sunt bune, am hotarat ca intrebarile si exercitiul zilnic al memoriei sunt cele care ma ajuta sa avansez, sa vreau, sa-mi doresc, chiar sa fac totul pentru a……
Dar ce iti ramane de facut când nimic practic nu mai depinde de tine? Ce faci atunci când mai ai nevoie de putin timp, iar tu, culmea , nu mai dispui de el? Se va alege in final ceva? Cineva e si pentru mine? Sirena? Pisica? Cine oare? De fiecare data aproape de sfarsit nu-ti raman decat intrebarile la care „acum” voi putea cugeta in tihna pentru ca toate visele viitorului s-au sfarsit abrupt,iar in cele din urma eu m-am ales tot cu mine. Si nici macar de aceasta data, alegerea nu mi-a apartinut.
* Sfarsitul acestui Guest Post si al povesti”
A fost o placere pentru mine sa va prezint acest minunat Guest Post .
Stai la curent cu stirile zilei de pe ucoz.ro. Iar daca vrei permis de conducere, incearca www.ChestionareAuto.ro.
