click aici

Fragmente de viata


magic_sea_by_anothersunrise-d33xkuiTrecuse o vreme de cand nu se mai vazusera… Ea, acum o domnisoara distinsa, eleganta… Nu mai avea acele codite in par pe care mama i le facea si i le prindea cu doua fundite roz, aparatul dentar disparuse si el iar ochelarilor le luase locul o pereche de lentile de culoarea apelor de peruzea.

El… tot mai batran pe an ce trecea, schimbat si el, dar in alt sens… Litoralul pe care il stia ea cand era mica era acolo si nu era.. Era , dar parca era alt litoral. Si totusi era acelasi` litoral pe care vechii romani il exilasera pe poetul Ovidiu, crezand ca astfel il vor pedepsi… Atat de batran si totusi atat de tanar, vechiul litoral.

Mica fiind nu isi dadea seama de ce parintii ei iubeau atat de mult acest litoral romanesc… de ce iubeau marea… Acum insa isi dadea seama… Se plimba singura pe malul marii tinandu-si picioarele adanc in nisipul fin cazut parca dintr-o clepsidra de portelan. Sunetul marii… al pescarusilor… caldura si finetea nisipului galben ca aurul o linisteau intr-atat incat se temea sa nu fie totul decat un vis.

Isi amintea ca aici fusese candva cel mai fericit copil de pe pamant… Zambea amintidu-si de cate ori se trezeau parintii fara ea pe cearsaf… gasind-o mereu in apa, sau facand castele din nisip impreuna cu copii pe care abia ii cunoscuse. Da… isi dadea seama ca fusese sociabila, populara inca de mica.. isi facea foarte usor prieteni… stia sa se faca placuta. Sau, isi amintea, de cate ori se asezase ea pe cearsaful gresit pe plaja si apoi o sbughea la fuga cand realiza ca nu se asezase langa familia ei.

Amintiri.. atat de frumoase si toate legate de acest litoral, prietenul ei vechi si sincer… Acum venea iarasi la el… avea nevoie de un prieten vechi care doar sa o asculte, fara sa o judece. Si deja se simtea mult mai bine… Insa mai erau inca atatea lucruri nespuse… ganduri negraite… pe care nu stia daca va avea puterea sa le spuna cu voce tare.

Realitatea era mult mai cruda, ramasese singura… parintii ei nu mai erau alaturi de ea si asta doar pentru ca nu fusesera de acord cu alegerile ei. Vremurile pe care le traisera inainte isi pusesera amprenta asupra gandirii lor incat nu le dadea voie sa accepte faptul ca fiica lor crescuse si avea dreptul sa ia propriile decizii…

Poate si acesta era un motiv pentru care ea venise sa vada acest litoral… isi dorea cumva sa isi regaseasca parintii aceia intelegatori care fusesera candva… Acei parinti care se pierdusera undeva in drumul lor prin viata… Acestia nu erau in stare sa accepte ca ea nu mai era copila care avea nevoie de protectia lor neconditionat, ca nu mai era pitica cu codite, aparat dentar si ochelari… ca era acum o femeie in toata firea, pe picioarele ei, o femeie frumoasa cu incredere in ea…

Poate ca totul aveas sa revina la normal intr-o buna zi. Poate ca solutia era tot acest litoral…. sa-si aduca parintii aici pentru a le reaminti ce insemna familia pentru ei… Se intinse pe nisip si medita la acest lucru… Poate ca era o idee buna..

 

 

LoccoChicco

LoccoChicco

Un sentiment adanc existent in fiecare, o umana nazuinta spre un “mai bine” menit, poate inconstient, sa duca la o lume mai buna… omniprezentul sentiment . Indiferent de epoca, indiferent de nivelul educational sau intelectual, omul a dorit o lume mai buna.


Related Articles

Coarda de chitara

De rupi o coarda de chitara, ea plange, geme tremurand O alta coarda ii ia locul, si-auzi chitara i-ar cantand

Placere – NU!! Obligatoriu – S-o crezi tu!!

In toata activitatea mea din blogosfera de pana acum nu m-am simtit mai naspa ca acum… De ce oare unii

Joaca

Joaca Am prins soarele intr-o seara si l-am ascuns de mineAm vrut sa glumesc cu zilele mele si am aruncat


Tags assigned to this article:
calatoriefragmentelitoralMareparintivacantaviata

1 comment

Write a comment
No Comments Yet! You can be first to comment this post!

Write a Comment

Leave a Reply

Skip to toolbar