Iata un aspect al personalitatii si al caracterului uman : ranchiuna . Este o ura prelungita, uneori pentru toata viata, a unei persoane contra altei persoane, dintr-un motiv oarecare. Dar cel pe care se tine ranchiuna, poate sfida ranchiuna celuilalt, ignorandu-i rabufnirile dusmanoase de atata vreme, sau razandu-i in nas pur si simplu, simtindu-se stapan pe situatie, sau nepasandu-i de dusmania celuilalt.
Tu ai vreo persoana care iti tine ranchiuna de multa vreme? Si daca da, cum reactionezi? Prin pasivitate, ignoranta, ori ii razi mereu in nas sfidator, amplificandu-i ranchiuna?
Eu procedez mereu cu ultima varianta. Ii zambesc, ori ii ironizez ura, aratandu-ma prietenos in bataie de joc. Omul care tine ranchiuna multa vreme, mereu scapa din interior, naduful, ura, dar mereu si dorinta de razbunare. Din acest motiv, il las sa-si otraveasca sufletul, inecandu-se cu propriul venin. Eu prin asta, devin mai puternic decat el, lasandu-l sa se consume murind in suc propriu, precum pitigoiul… 🙂
E bine sa-i ignori si mai scapi de ei 🙂