Am prins in pieptul meu o alta dezamagire, pentru o clipa am crezut ca rozul exista, ca nu este doar un cuvant sau o nalucire, un abur sau doar un taram de poveste. Am crezut cu seninatate in sansa si intr-un gand de doi, faurit pe nisipurile miscatoare ale unei lumi de care nu apartin si orisicat de mult mi-as dori, nu-i voi putea apartine vreodata. De ce alegi intotdeauna calea cea mai dificila in viata? ” Fericirea la care visezi o strica pe cea care o ai deja”. Frantura de fericire!!!
Este cineva pe deplin fericit? Andrei obraznicule!!! Daca sufletul ti se opreste in palme mici, cu gust de miere, in care ramane singur si trist, ai impresia ca nu exista fericire? Ca altii nu gusta din ea? Degeaba iti stapanesti lacrima, ai fost, esti si vei ramne mereu un om singur! Multumeste-te sa privesti la fericirea altora, bucura-te de ea impreuna cu ei, imagineaza-ti gustul ei dulce, aminteste-ti de faramiturile pe care viata te-a lasat sa le culegi de pe jos. Si nu mai indrazni sa iti ridici ochii din pamant, tanjind la cerul albastru! Acesta este rostul tau, sa fii placut de toti, dar iubit de nimeni!!! Traieste pe mai departe in lumea ta albastra, acolo unde totul este asa cum iti doresti tu, iar in lumea reala fii doar o jumatate de om intreg, pentru ca undeva, exista un Dumnezeu ce nu permite ca tu se te alaturi sufletului ramas acolo, in palmele acelea mici, cu aroma lor de miere…
Toata viata mea e cioburi, si fericirea mea este cand tandari, cand revine la vechiul statut de cioburi… Din cioburi ne nastem, si in tandari ne prefacem! Pentru ca asta este si viata, si fericirea pana la urma: un ciot de ciob in care ne oglindim tandarile unei existente bazate pe ideea de implinire si fericire permanenta. Ciobul potrivit in care sa te tai… 🙁 Alinare, cuvintele ce au puterea de a te ridica deasupra altor cuvinte ce dor… Alinare? Am incetat sa ma joc… demult, si neintelesul altor vorbe despre care am inceput sa incerc sa nu mai stiu. Cuvinte cu care sa te joci si visul de care nu stiu cum sa ma despart, pentru ca nu stiu sau vreau sa pot fi fara tine. Ce porcarie e viata asta! Antrenament pentru urmatoarea viata? In care nu stiu daca te voi gasi?
Alinarea unei vieti actuale traite in speranta unei vieti viitoare in care voi uita ce traiesc acum? La ce bun? Si daca nu exista aceasta viata? Prea multe vise ori prea multe necunoscute? Sau prea multe intrebari?