Fabula
A fost odata un paduche
Ce topaia din frunte-n frunte
Dupa un tantos semen lui
Mai mult ca umbra, soarelui.
Si azi asa, la fel si maine,
Pana cand pasul nu-l mai tine
Si frunte lata, prea alunecoasa
Il cazu lat pe-a crasmei masa.
Si se trezi bietul paduche,
Cu lemn de masa-n loc de frunte
Ramas numai cu sine-si, gol
Far’ de-nsotit insotitor.
Habar n-avea nici cine este,
Nici ce ii place ori ce gandeste,
Trezit din trai ce nu-i al lui
Far’ de vreun rost pasitului.
Prea ocupat pe plac sa-i faca,
Celui ce-n vreri voia sa-i intre
Uitase biet paduche, fata
De ea cum e si de-ale ei dorinte.
Morala: Nu uita de tine si de ale tale, lasand ridicol sa-ti aplece sale, in dorinta de-a fi cuiva pe plac, fie el fluture, paduche ori gandac.
Stai la curent cu stirile zilei de pe ucoz.ro. Iar daca vrei permis de conducere, incearca www.ChestionareAuto.ro.
Related Articles
Cenusiu brazdat de negru
Pasi mici, pasi mari, robotizati..Dedesupt sunt pasii, la mijloc e inimaPlansa de sufletul golDeasupra sunt ochii ce acum prefera sa
Trubadurul
Se naşte într-o altă viaţă Şi hoinăreşte pe pustii… Parc-atârnând d-un fir de aţă, Îţi împleteşte vise mii. Se lasă
Eu cel mai mult!
Nu-i loc sub soare să poţi pierde Speranţa de a o avea Ori să-ţi doreşti ca alinare Duioasă-mbrăţişarea sa. De
Lasă un răspuns