Cum sa ajungi sa castigi mii de dolari pe luna ?

Raspunsul este unul foarte simplu: perseverenta, implicare, infrumusetare, alegerea studioului potrivit.

Asta este unul dintre cele mai simple raspunsuri pe care le-as avea. Poate ca nu as fi ajuns sa scriu despre asta daca nu m-as fi simtit confortabil in pielea mea si nu as fi vrut ca voi sa stiti ca va puteti realiza atat de usor. Si nu neaparat usor cat repede. Cel mai important lucru este sa vrei. Nu este nici morala nici vorbe aruncate aiurea. Niciuneia dintre noi nu ii place sa asculte bazaconii spuse fara o baza solida.

Dragile mele.. eu sunt baza solida a ceea ce va povestesc. Nu sunt cea mai inteligenta sau cea mai frumoasa femeie din lume. Sunt plinuta, am studii superioare, imi place sa citesc si sa rad. Dar sunt ambtitioasa, optimista si stiu ca pot face foarte multe lucruri. In cateva cuvinte asta sunt eu, Sonia. M-am nascut in Brasov si am copilarit tot acolo. Pana in momentul in care am hotarat sa fac liceul in Bucuresti, gratie matusii mele care, ramasa singura, insista cu ardoare sa vin sis a locuiesc cu ea. Eu, o persoana nu prea atasata de orasul natal, voiam tot timpul ceva nou, am venit in Bucuresti cu bratele deschise. Desi parintii mei au insistat sa raman acasa, sa nu imi creez obligatii, nu m-am uitat in urma. Am incercat sa-mi sterg rugamintile mamei mele din minte. Ea nu imi vroia decat binele.

Crescuta printre oameni pe care ii cunostea, nu ar fi vrut sa ma lase sa evadez de la pieptul ei. Mai ales ca ea cunostea rudele tatei, care nu erau deloc simpatice si iubitoare. In fine… am ajuns in Bucuresti. M-am instalat frumos in camera de langa balcon si mi-am vazut de treaba. M-am inscris la liceu si am reusit sa ma adaptez vietii de Bucuresti, care era mult mai agitata si costisitoare decat viata de care avusesem eu parte. Cateva luni, matusa mea s-a purtat extraordinar cu mine. Gateam impreuna, ne uitam la telenovele, faceam impreuna curatenia de sambata, pe care o stiam de acasa ca fiind sfanta. Dar, dupa o perioada… nimic nu a mai fost cum mi-as fi dorit. Au inceput reprosurile. Usor, usor.

“Sonia, cam cata treaba crezi ca pot sa fac? Nu vezi hainele alea? Zac in cosul de rufe si nu le baga nimeni la spalat!”, “Sonia, nu prea imi mai place de tine! Semeni cu neamul maica-tii”, “Tu nu vezi ca te ingrasi pe zi ce trece?”, “Sa-i zici lu taica-tu ca nu pot sa supravietuiesc cu 2 porci pe an si un amarat de pachet la 2 saptamani. Cred ca ar trebui sa puna si el 3-4 milioane, inafara de intretinere si lumina!”

Si uite asa treceau zilele mele. Au trecut 3 ani de chin. Nu puteam sa ma intorc acasa. Nu puteam sa ii dezamagesc atat de tare pe ai mei, 2 parinti care faceau tot ce le statea in putinta sa ma ajute, sa ma tina intr-un liceu sa ma imbrace si sa fiu in ton cu toti cei de varsta mea. Cu timpul, matusa mea imi acaparase viata definitiv. Nu mai aveam voie sa fac nimic, sa-i spun ceva, sa mananc atunci cand nu era ora mesei. De iesit… nici pomeneala. Nu aveam voie dupa ora 7 sa ies din casa. La ai mei mergeam doar in vacante. Simteam ca este raiul pe pamant. Unde e mai bine decat la sanul mamei? Ajungeam in coltul meu de rai unde mama ma privea cu nesat si nu voia sa-mi dea drumul sa plec. In vacanta dintrea a 11 si a 12, tata a facut un imprumut si mi-a facut cadou un laptop. Din fericire, nu consuma mult. A trebuit oricum sa contribui cu inca 300 de mii (30 lei acum) la lumina.

In sfarsit… clasa a 12 si 18 ani. Puteam sa ma angajez. Era visul meu. Nu mai suportam. Voiam ceva flexibil si care sa nu o supere pe matusa mea si sa ma arunce in strada. Voiam sa lupt si sa ma pun putin pe picioarele mele, fara sa apelez la parintii care si-ar fi dat si viata pentru mine, dar, care nu stiau prin ce trec de 3 ani de zile. Asa ca am inceput sa ma duc la interviuri. Dupa scoala. Nimeni nu imi oferea prea multe.

Program de 8 ore, nu flexibilitate, nu nimic. 7 milioane salariu, multa bataie de cap si deloc timp pentru scoala. Nu era bine. Nu aveam timp pentru nimic si mai aveam cu bac-ul. Asa ca am tot cautat. Si, slava cerului, am gasit unul dintre cele mai bune si intelegatoare studiouri de videochat, Rich Girls Studio, care angajeaza modele, Stiti cum i-am gasit? Pe facebook, locul in care toata lumea isi face veacul. Si am sunat… am fost la interviu si am reusit. M-au lasat sa vin la program flexibil… sa vin cand pot si sa am timp de invatat pentru bac. Primele saptamani au fost crunte. Am avut foarte multe lucruri de invatat. Pe langa limba engleza… am invatat sa am atitudine.

Trebuia sa mint ca merg la meditatii ca sa pot sta pana tarziu dar chiar si asa mai primeam cate o palma si multe jigniri din cand in cand.

In prima luna am castigat 500 $. Pentru mine… era o suma incredibila. Am reusit sa ii pun deoparte. Cea mai mare fericire a mea. M-a ajutat enorm studioul, cu garderoba, machiaj si tot ce imi trebuia pentru a ma transorma intr-o domnisoara finuta si atragatoare. Asadar… am inceput sa ma pun pe picioare. Le-am spus parintilor mei ca m-am angajat si ca lucrez cu jumatate de norma si ca as vrea sa ma mut. Au fost foarte fericiti.

Cu matusa mea a fost mai greu… insa, in cele din urma, a inteles. Mi-am inchiriat o garsoniera si mi-am cumparat o noua lume. Lumea mea. Mai aveam putin si terminam clasa a 12-a, aveam numai note bune, imi luasem permisul si reuseam sa imi ajut parintii cu o suma modica… Asta dupa 7 luni de munca. Am reusit sa-mi fac parintii mandri de mine si de realizarile mele. Este absolut minunat. Tot anul asta termin facultatea sisper sa ma implic mai mult in job-ul care mi-a schimbat viata. Peste 2 ani vreau sa-mi iau apartament!

Fetelor… chiar va doresc sa aveti ambitia si dorinta mea de munca. Poti realiza orice daca vrei si daca iti doresti lucrul asta. Avantajele angajarii la Rich Girls Studio sunt multe si va recomand cu placere acest job! Va multumesc ca mi-ati citit povestea.

Mai multe detalii despre job-uri pe www.richgirls-studio.ro!

Stai la curent cu stirile zilei de pe ucoz.ro. Iar daca vrei permis de conducere, incearca www.ChestionareAuto.ro.