Situatiile disperate cer masuri disperate, zice-se… Oricat de toleranti suntem vis-a-vis de cei din jur, oricata intelegere am avea pentru ei, uneori suntem pusi in situatia de-a ne arata cornitele.
Si nu neaparat pentru a face rau, ci pentru a-i face pe ceilalti sa inteleaga ca exista o limita pe care, intr-un fel sau altul, au depasit-o.
Nu este moral, dar normal! Orice om are o limita a rabdarii si intelegerii. Cand aceasta frontiera este depasita, stapanirea de sine si echilibrul moral se altereaza, degenerand in iesiri necontrolate, urmate de stari conflictuale. Nimic nou sub soare! Unii insa au o rabdare extrem de usor vulnerabila, conturand un temperament vulcanic si impulsiv. Asa sunt eu si inca m-am schimbat mult, fata de cum eram candva…
E normal ca in momentul in care se exagereaza, cand rabdarea iti e pusa vesnic la incercare, la un moment dat sa cedezi si ,,sa iti arati cornitele”, uitand de calmitate si devenind o mica ,,fiara”.Pana la urma iti aperi doar propria-ti personalitate, pentru ca oricine are o limita, indiferent cat de calm ar fi !Cat tine asta de moral sau imoral? Greu de spus, nu mi se pare totusi atat de imoral sa-ti aperi propriile interese, pareri.
Habar nu am cat de moral este. Sau daca este. Ideea e ca imi stiu aceasta latura. E specifica zodiei mele. Si stiu, mi se spune des: de ce nu-l omori acu?- Pentru ca latura aia neagra e…in amortire deocamdata. Dar si cand s-o dezmetici!