click aici

Când amintirile – Mihai Eminescu


Când amintirile – Mihai Eminescu

Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung şi cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.

Deasupra casei tale ies
Şi azi aceleaşi stele,
Ce-au luminat atât de des
Înduioşării mele.

Şi peste arbori răsfiraţi
Răsare blânda lună,
Ce ne găsea îmbrăţişaţi
Şoptindu-ne-mpreună.

A noastre inimi îşi jurau
Credinţă pe toţi vecii,
Când pe cărări se scuturau
De floare liliecii.

Putut-au oare-atâta dor
În noapte să se stângă,
Când valurile de izvor
N-au încetat să plângă,

Când luna trece prin stejari
Urmând mereu în cale-şi,
Când ochii tăi, tot încă mari,
Se uită dulci şi galeşi?

LoccoChicco

LoccoChicco

Un sentiment adanc existent in fiecare, o umana nazuinta spre un “mai bine” menit, poate inconstient, sa duca la o lume mai buna… omniprezentul sentiment . Indiferent de epoca, indiferent de nivelul educational sau intelectual, omul a dorit o lume mai buna.


Related Articles

Joaca

Joaca Am prins soarele intr-o seara si l-am ascuns de mineAm vrut sa glumesc cu zilele mele si am aruncat

Poate ar trebui să fac ceva în privința asta?

Astăzi vorbind cu un vechi prieteni, depănând amintiri, a adus vorba de vechea lui casă de lângă oraș. În timp

Spam 11 – 01 – 2014 – O zi cu ghinion.

Mi-am cerut scuze fata de cei care au primit acele mail-uri nesolicitate din partea site-ului www.locco.ro ce pot face mai


No comments

Write a comment
No Comments Yet! You can be first to comment this post!

Write a Comment

Leave a Reply

Skip to toolbar