Amintiri din copilarie

Cateva randuri, intre cer si pamant, intr-o priveliste verde (mult verde) care ma fura putin din rostogolirea implacabila a clipelor. Verde.

Liniste abisala, coplesitoare, in vecinatatea unui nuc batran. Prin jocul acesta m-am tinut aproape de copilarie. Scriu, cu caietul pe genunchi, biciuita de soare, intr-o dulce osanda. Undeva, sub scoarta, se agita franturi de cantece nenascute care ma tin intr-o ciudata stare de iubire uitata. Hugo spunea ca din momentul din care nu mai stii sa fii copil, esti deja mort.

Clipe blonde, clipe brune. Din vale, zvon de vara-n cuibare si miros de flori ce urca spre cerul sidefiu dintr-o iarna ramasa in suflet. Multi vin, multi pleaca, doar cativa raman. Ma poarta gandul spre nimeni si-n rest taceri asurzitoare…

LoccoChicco

Un sentiment adanc existent in fiecare, o umana nazuinta spre un “mai bine” menit, poate inconstient, sa duca la o lume mai buna… omniprezentul sentiment . Indiferent de epoca, indiferent de nivelul educational sau intelectual, omul a dorit o lume mai buna.

More articles by LoccoChicco