Un destin neobisnuit si un bun prilej de pasionante retrospective instorice inraurite cu necesare popasuri in folclor, Dracula este stramosul venerabil al intregii literaturi cu vampiri, o continuare poate a romanului gotic englez. Efervescenta „vampirismului” a inceput odata cu aparitia romanului Dracula al lui Bram Stoker, insa trebuie spus ca ideia nu este una tocmai originala, autorul recurgand la nenumarate izvoare istorice sau de natura fantastica, toate avand surse indoielnice. Daca romanul face trimitere la un voievod roman, Vlad Tepes, naratiunea este abil creionata cu tot felul de povesti ce isi au originea in spaimele indepartate ale sufletului omenesc.
[ux_banner bg=”http://andreisebastian.ro/wp-content/uploads/2014/07/vlad-tepes.jpg” height=”600px” text_color=”light” text_align=”center” text_pos=”center” text_width=”70%” parallax_text=”3″ parallax=”3″ animate=”bounceIn” effect=”rain”]
Vlad Tepes – Vampirul voievod roman
Un destin neobisnuit si un bun prilej de pasionante retrospective instorice inraurite cu necesare popasuri in folclor, Dracula este stramosul venerabil al intregii literaturi cu vampiri, o continuare poate a romanului gotic englez. Efervescenta „vampirismului” a inceput odata cu aparitia romanului Dracula al lui Bram Stoker, insa trebuie spus ca ideia nu este una tocmai originala, autorul recurgand la nenumarate izvoare istorice sau de natura fantastica, toate avand surse indoielnice. Daca romanul face trimitere la un voievod roman, Vlad Tepes, naratiunea este abil creionata cu tot felul de povesti ce isi au originea in spaimele indepartate ale sufletului omenesc.
Sursa foto Google Images
[/ux_banner]
Vampirul este un nemort, un suflet ce traieste la granita dintre viata si moarte penduland neincetat intre lumea celor morti si lumea celor vii. Daca Vlad Tepes a fost „blagoslovit” cu aceasta anatema este de inteles, in izvoarele turcesti este numit „diavolul”, insa o serie intreaga de animale inocente au fost asociate cu diavolul, luandu-si astfel locul nemeritat in panoplia de „chipuri ale diavolului” . Serpii, lupii, bufnitele, liliecii, au devenit animale deseori vanate cu cruzime, exaltati din toata lumea ucigand o mica bucata din diavol.
Nu este nimic altceva decat reactia deplasata a omului fata de necunoscut. Se intampla uneori noaptea in cimitir ca linistea sa fie tulburata de zgomote dintre cele mai ciudate, cadavrele in descompunere provocand astfel de zgomote. Daca la asta mai adaugi si o imaginatie bogata populata cu diavoli ce te alearga, intr-adevar te alegi cu o spaima de toata frumusetea! Iar de aici pana la dezgropat morti, taiat capete si infipt tarusuri in inima nu este decat un pas!
