Cin’ te-a stiut de fierbinte, amara
Lacrima, foc de-a linistii seara?
Cin’ te-a stiut, noapte tacuta
Ca poti striga atat de muta?
Unde mi-i cantul de greiere-n noapte?!
Unde-n loc de strigat, mi-s dragele soapte?
Unde le-ai dus dup-atat de putin?
Da-le-napoi si sluga iti vin!
Iti slujesc luna si stele-ti slujesc!
Iti perii mantia pana de zori o raresc!
Iti adorm raurile cu susure dulci!
Da-mi ce-am avut, nu dans de naluci!
Da-mi zambetul, noapte! Da-mi raza de luna!
Da-mi binele luat! Macar o farama!
Ia-ti strigatul mut si-ntoarce-mi soapta!
Ia-ti durerea, noapte! Ia-ti gandul si fapta!
Ia-ti, noapte, anii! Si nasterea-mi ia!
Ia-ti noapte tot si lasa-m-asa!
Lasa-ma una cu-altora, eu!
Lasa-ma-n altii sa traiesc mereu!
Nu imi da, noapte, o viata a mea!
Nu ma da mie! M-oi ingropa!
Nu ma da, noapte, pierzaniei, trai!
Lasa-ma, noapte, in cate le dai..
Nu imi da chip, nici trup, nici suflare!
Lasa-ma, noapte, privire si zare!
Lasa-ma, noapte, sa sarut descultul,
Roua de zori si flori cat e campul!
Sau..cel putin, nu-mi adu maine!
Mai lasa-ma-n azi cu rau far’ de bine!
Tine-ma-n brate-ntuneric treaza!
Nu-mi adu bine ce iar rau-i urmeaza!