Asa tata, asa fiu, caci aschia nu sare departe de trunchi. Dar sa incepem cu inceputul si sa ne bucuram de talentul incomensurabil al scriitorului Adrian N. Plescau, care acum, in prag de Sarbatori, ne-a bucurat cu cea mai proaspata poezie intitulata „Scrisoare catre Mos Craciun”, poezie ce va aparea si in publicatia „Sansa lumii in deriva” a Serviciilor de Educatie si Asistenta Psihosociala din cadrul Penitenciarului Codlea pe luna Decembrie. Si de aceasta data, scriitorul, da o nota de mare sensibilitate spiritului Craciunului, pe care il infiripa far` de tagada pana in inima locului de detinere. In exclusivitate pentru toti cititorii nostri:
Scrisoare catre Mos Craciun
Eu sunt un copil cuminte si sa stii ca-s foarte mic
Abia am invatat sa scriu, sa-ti trimit tie un plic.
Sunt la scoala-n clasa-ntai, doar acuma de curand,
Sa ma ierti de voi gresi vreo silaba sau vreun rand.
Pe mine doamna invatatoare chiar m-a laudat, sa stii,
Ca am invatat sa scriu mai repede ca alti copii.
La 6 ani sa merg la scoala, bunica nu prea vroia,
Dar s-a-ndurat, de-aceea pot sa-ti scriu cu manuta mea!
Mos Craciun, eu n-am sa-ti cer daruri in a mea scrisoare,
Doar atat as vrea sa-mi spui, mamica mea-i la-nchisoare??
Eu am auzit la scoala si-am plans toata ziulica,
Suspinand, cu ochii-n lacrimi, am intrebat-o pe bunica.
Ea mi-a mangaiat obrajii si mi-a spus ca nu-i asa,
Mama mea n-a fost inchisa c-a facut vreo fapta rea.
E plecata, mi-a spus buna, undeva foarte departe,
Eu sa nu mai bag in seama vorbe spuse pe la spate.
Mosule, o cauti tu? Si sa-mi spui unde-i plecata?
Nu vreau daruri de la tine, nici braduti, nici ciocolata.
Rau ma doare inimioara, asa mica, cum e ea,
Pentru ca mi-e dor si nu stiu unde e mamica mea.
Tu ai sanie vrajita, renii te vor duce-n zbor,
Si oriunde-ar fi mamica, tu o vei gasi usor.
Daruieste-i tu, te rog, o steluta de zapada,
Si de s-o topi de dor, poate vine sa ma vada.
Adrian N. Plescau
Revenind la aschie, la fiul scriitorului, nu putem sa nu remarcam si talentul acestuia:
Povestea noastra