Pasesc noptii calea, ceas dupa ceas
Las urmei trairea si-amintirea, popas
Mi-ndrept goliciunea spre zori de departe
Cu soapta greoaie de tacuta moarte..
Las trup prada poftei
In trecutul viu
Las les far’ de suflet
Cui n-am sa-i mai fiu…
Ma iau doar pe mine, cum bine ma stiu
Eu, nestiuta, cat inca trup viu
Se zbatea-n desfrau si-n dorinti nerostite
De suflet tanjind iubiri ne-mplinite…
Si mortii urmez, ferecate zavoare,
Vie-ntre morti, nestiute hotare
Ma-ncui rand pe rand, si zambind, si senina,
In bocetul mut, grai far’ de lumina…
Imi ascult suflarea ce-a mea parca nu-i
Imi tangui cantarea de vers amarui
Si-astept sa se-opreasca pasul stingher
La capat de drum, in al mortii ungher…
Cat de vie m-ai luat, moarte-n simtire!
Cate-aveam de dat, pe schimb amagire!
Si cate-au ramas risipei de prada!
Praf pentru ochi ce nu stiu sa vada!
Una cu noaptea-n nelinisti roind
Sub nor de-ntuneric, gand siroind
Umbland in nestire, furata simtirii
Las toate in urma…vii, amintirii…
Trait-am in cei ce zambet hraneau
Trait-am in cei ce primind daruiau,
Trait-am in cei ce seninul mi-ati fost..
De nu trebuiesc..nu mai are rost.
Imi port moartea vie printre cei ce nu stiu
C-asemeni mie, dat-au pe moarte viu
Si m-asez asteptarii, la rand de vecie
Asteptandu-mi chemarea…spre ce n-o sa fie..
Viata din borcanele cu formol, acolo suflete inchise
Unghii rupte-n agatarea lor… o lacrima-i otrava cuvei cu vitriol…
A lor omor infaptuit de unicul asasin
Ridicand cu zambet, inchina cu mine un pahar de vin…
Doza potrivita de cianura, al lui alint…
Sunt ochi ce nu te mint…
Guest Post trimis pe mail de Alexxandra