Un sentiment adanc existent in fiecare, o umana nazuinta spre un „mai bine” menit, poate inconstient, sa duca la o lume mai buna… omniprezentul sentiment .
Indiferent de epoca, indiferent de nivelul educational sau intelectual, omul a dorit o lume mai buna. Insa aici este un paradox interesant, o lume proprie mai buna, nu o societate mai buna! Incapabil sa transforme o intreaga lume, omul incearca, si uneori chiar reuseste, sa isi transforme propria lume intrun mic paradis. Este o dorinta comuna, nu? Dilema mea este la nivel de concept, cel de paradis si implicit fericire, limitele acestei forme de existenta. Incapabil sa atinga fericirea, poate doar in propriul balon, poate omul sa fie cu adevarat fericit? Pentru ca cele doua concepte, cel de fericire si limitare, par sa fie incompatibile!
Stai la curent cu stirile zilei de pe ucoz.ro. Iar daca vrei permis de conducere, incearca www.ChestionareAuto.ro.
