click aici

De ce iubim concursurile?

De ce iubim concursurile?

În ciuda faptului cã unii declarã anumite concursuri ridicole, cercetãrile de neuromarketing au demonstrat cã toþi oamenii iubesc concursurile ºi recompensele. Am gãsit mai multe articole care prezintã experimente demonstrând acest lucru.

Totul porneºte de la adaptare: “Creierul tãu – spune Jason Zweig – s-a dezvoltat pentru a îmbunãtãþi ºansele de supravieþuire a speciei noastre. Tu, ca orice alt om, eºti construit sã jinduieºti dupã ceea aratã a câºtig ºi sã te fereºti de ceea ce pare riscant.” (aici întregul articol)
Din articol, iatã câteva idei privind funcþionarea creierelor noastre:

1. Anticiparea unei recompense trezeºte în noi sentimente ºi reacþii mai puternice decât primirea aceleeaºi recompense.

2. Circuitele creierului reacþioneazã puternic la emoþiile profunde, primare: lãcomia, frica, speranþa, surpriza, regretul ºi modificã sau blocheazã judecata, raþiunea, capacitatea de analizã.

3. Cu cât câºtigul sperat e mai mare, cu atât reacþia e mai intensã. Ca ºi consecinþe: memoria e mai bunã, dorinþa de acþiune mai puternicã, etc.

4. Creierul nu poate reacþiona emoþional la probabilitãþi. Frica e mai mare nu când probabilitatea pericolului e mai mare, ci când imaginea formatã în creier e mai terifiantã. Care animal e mai periculos? ªarpele? Nu, ci cãprioara care prin accidentele rutiere pe care le cauzeazã, creºte numãrul morþilor din statistici.
ªi niºte simple deducþii:

concurs1. Un concurs stârneºte emoþii ºi reacþii mai puternice decât un discount, o ºtire sau o reclamã TV.

2. E mai de impact un concurs cu un premiu uriaº, decât un concurs cu multe premii mai mici ºi mai probabile.

Prin construcþia creierelor noastre, suntem aºadar destinaþi sã fim cei mai fericiþi oameni din lume ca in filmul lui Radu Jude “Cea mai fericitã fatã din lume”. Fericirea e mai ales în închipuirea oamenilor pânã când se acordã premiul.
Oricât de bunã ar fi ideea concursului, uneori poþi sã strici tot dacã:

– organizatorul pare neserios (nu a auzit nimeni de el sau, mai rãu, e cam “jerpelit” ºi a mai dat rateuri)

– toatã treaba seamãnã cu o pãcãlealã (trebuie sã plãteºti ceva ca sã participi sau trebuie sã cumperi ceva perceput cã prost ºi scump sau premiul nu e ceea ce pare sau se acordã târziu ºi în niºte condiþii ciudate)

– formulãrile sunt alambicate ºi înºelãtoare, nu ºtii ce trebuie sã faci, nici ce primeºti ºi e uºor sã greºeºti ºi culmea, nici vânzãtorii care gestioneazã concursul nu ºtiu mai nimic despre el

– cerinþele pentru participanþi sunt incompatibile cu ce sunt dispuºi ei sã facã sau premiile nu sunt atractive (de aici vine cel mai des caracterizarea de “ridicol”)

– durata concursului e prea scurtã ºi impresia e cã s-a anunþat dupã ce s-a terminat

Unele concursuri funcþioneazã chiar ºi fãrã premii uriaºe, deºi aceasta e regula generalã.
Douã exemple:

1. Premiul e vizibil ºi cu frecvenþã ridicatã

Un exemplu gãsim aici ºi se referã la concursurile din fast fooduri, când participantul are ocazia sã vadã mulþi câºtigãtori în carne ºi oase ºi poate primi ºi el, cu probabilitate mare, un premiu rapid ºi gustos.

2. Participarea e interesantã în sine

Cel mai bun exemplu este concursul Andreei Vass, consilierul premierului pe probleme economice (concurs în desfãºurare). Premiul nu e deloc mare (o masã la guvern), dar participarea e interesantã (trebuie sã oferi o soluþie de crizã) ºi oferã vizibilitate. Un PR bun ºi pentru Andreea Vass ºi pentru participanþi.


Related Articles

Un mass pe zi. “6 adevaruri”

Iata inca un mass prmit alaturi de celalalte 10. Dar asta chiar mi-a sarit in ochi. Nu stiu daca cineva

Cum va arata Pamantul fara oameni?(poze)

Sunt sigur ca multi dintre voi se intreaba cum va arata Terra daca oamenii ar disparea brusc?Ei bine, este o

N-ai roată de rezervă? Foloseşte un cărucior!

Nu contează cât de mare e problema, important este să fii inventiv. Iar tipul din imagine e clar că a

No comments

Write a comment
No Comments Yet! You can be first to comment this post!

Write a Comment

Leave a Reply

Skip to toolbar