J. Renard, un ganditor in ale spiritului uman, a spus candva: „sa deplangem saracia, dar avaritia, chiar cand este a saracului, sa nu ne induioseze”.
Si mare dreptate avea, pentru ca avaritia nu porneste niciodata din lipsa bunurilor materiale, din contra, este acea iubire monstruoasa a lor care il face pe avar sa le prefere oamenilor. Zgarciti, avari, oameni ce se inconjoara de obiecte neinsufletite, obiecte ce reprezinta uneori mai mult decat orice pe lumea asta. Nu intamplator auzi cate o data, „isi mananca de sub unghii”…sugerand nebunia unei vieti in care respectivul strange, si tot strange.
Acesti oameni si-au pierdut credinta, in sufletul lor a ramas un gol imens si ei de-a lungul vietii se straduie sa umple acel gol imens cu lucruri de tot felul. Abia cand se imbolnavesc rau si trag sa moara isi dau seama ca toata viata lor au semanat vant si-au cules furtuna. Golul din sufletul lor incet dar sigur se umple cu regrete.
Cunosc un caz real in care un sot si-a alungat sotia si copiii falsificand acte pentru ca nici dupa moartea lui sa nu imparta averea.
Oare ce au pierdut acesti oameni din vedere pe parcursul vietii? Tocmai viata?
Stai la curent cu stirile zilei de pe ucoz.ro. Iar daca vrei permis de conducere, incearca www.ChestionareAuto.ro.
